arheografie sf [At: DEX² / P: ~he-o~ / Pl: ~ii / E: fr archéographie] (Liv) 1 Reprezentare prin desen, pictură sau sculptură a unor scene antice. 2 Disciplină istorică care se ocupă cu publicarea textelor și a manuscriselor antice.

ARHEOGRAFIE s.f. 1. (Liv.) Reprezentare prin desen, prin pictură sau prin sculptură a unor scene antice. 2. Disciplină istorică al cărei obiect este publicarea scrierilor antice. [< fr. archéographie].

ARHEOGRAFIE s. f. 1. disciplină a istoriei care studiază textele și manuscrisele antice. 2. reprezentare a unor scene antice cu ajutorul artelor plastice. (< fr. archéographie)

arheografie s. f. Disciplină care se ocupă cu descoperirea și publicarea manuscriselor și a textelor antice ◊ „Arheografia a devenit o nouă specialitate [...] Așa cum indică numele, este o îmbinare între arheologie și știința scrisului.” Mag. 22 VI 74 p. 4 (din fr. archéographie; C. Lupu în CL 1/83 p. 49; DEX-S)

arheografie (desp. -he-o-gra-) s. f., art. arheografia, g.-d. arheografii, art. arheografiei

arheografie (-he-o-gra-) s. f., art. arheografia, g.-d. arheografii, art. arheografiei

arheografie s. f. (sil. -he-o-gra-), art. arheografia, g.-d. arheografii, art. arheografiei

ARHEO- (ARCHEO-) „vechi, primitiv, străvechi, arhaic, primar”. ◊ gr. arkhaios „vechi, primitiv” > fr. archéo-, it. id., germ. archaeo- > rom arheo- și archeo-. □ ~astronomie (v. astro-, v. -nomie), s. f., disciplină care studiază datele astronomiei arhaice potrivit simbolurilor iconografice din pre istorie; ~cete (v. -cete), s. n. pl., mamifere cetacee vechi adaptate la viața marină, care apar în eocenul inferior; ~etnologie (v. etno-, v. -logie₁), s. f., paleontologie*; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante antropofile, răspîndite în culturile preistorice; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu publicarea izvoarelor istorice antice. 2. Reprezentare cu ajutorul artelor plastice a unor scene antice; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în arheologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază istoria societății omenești pe baza vestigiilor culturilor materiale; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., substanță din care se formează asterul și centrozomii; ~pteris (v. -pteris), s. m., criptogamă vasculară fosilă din clasa ferigilor, caracteristică pentru devonianul superior; ~pterix (v. -pterix), s. m., pasăre fosilă, prezentînd caractere de reptilă; ~zoic (v. -zoic), s. n., eră geologică în care au apărut primele organisme unicelulare.