9 definiții pentru arhegon
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARHEGON, arhegoane, s. n. (Bot.) Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. – Din fr. archégone.
ARHEGON, arhegoane, s. n. (Bot.) Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. – Din fr. archégone.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
arhegon sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr archégone] Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARHEGON s.n. Organ de reproducere la mușchi, ferigi și gimnosperme de forma unei butelii, în care se formează gameții femeli. [< fr. archégone, cf. gr. arkhe – principiu, gone – generație].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARHEGON s. n. organ de reproducere femel la alge, mușchi, ferigi și gimnosperme, care conține oosfera. (< fr. archégone, gr. arkhegonos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ARHEGON n. bot. Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi, gimnosperme, alge, în care se formează oosfera. /<fr. archégone
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arhegon s. n., pl. arhegoane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!arhegon s. n., pl. arhegoane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arhegon s. n., pl. arhegoane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ARHE- (ARCHE-) „început, origine; arhaic, primitiv”. ◊ gr. arkhe „origine, început” > fr. arché-, it. arche-, germ. id., engl. id. > rom. arhe- și arche-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., origine a vieții pe pămînt; sin. arheogeneză; ~cultură (v. -cultură), s. f., 1. Cultură arhaică a unei societăți istorice. 2. Sinteză globală a arhetipurilor sau modelelor primare ale culturii din perioada antropogenezei pînă în perioada diferitelor etnogeneze; ~gon (v. -gon1), s. n., organ de reproducere în formă de butelie, în care se formează gameții femeli, caracteristic pentru ferigi, mușchi și gimnosperme; ~gonie (v. -gonie), s. f., abiogeneză*; ~goniofor (v. gonio-, v. -for), s. n., suport al arhegoanelor, la plantele hepatice; ~spor (v. -spor), s. m., celulă din care, prin diviziune, se formează atît celulele-mamă sporifere din capsula mușchilor sau din sporangele ferigilor, cît și celulele-mamă din sacul embrionar al plantelor superioare; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Concept platonician care desemnează ideile ca model etern al lucrurilor. 2. Fiecare din simbolurile ancestrale universale care apar, potrivit terminologiei psihanalizei, în visuri sau în mitologii. 3. Specie primordială în evoluția filogenetică.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
arhegon, arhegoanesubstantiv neutru
- 1. Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- archégone DEX '09 DEX '98 DN