9 definiții pentru arhegon

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARHEGON, arhegoane, s. n. (Bot.) Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. – Din fr. archégone.

ARHEGON, arhegoane, s. n. (Bot.) Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. – Din fr. archégone.

arhegon sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr archégone] Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme.

ARHEGON s.n. Organ de reproducere la mușchi, ferigi și gimnosperme de forma unei butelii, în care se formează gameții femeli. [< fr. archégone, cf. gr. arkhe – principiu, gone – generație].

ARHEGON s. n. organ de reproducere femel la alge, mușchi, ferigi și gimnosperme, care conține oosfera. (< fr. archégone, gr. arkhegonos)

ARHEGON n. bot. Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi, gimnosperme, alge, în care se formează oosfera. /<fr. archégone

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARHE- (ARCHE-) „început, origine; arhaic, primitiv”. ◊ gr. arkhe „origine, început” > fr. arché-, it. arche-, germ. id., engl. id. > rom. arhe- și arche-.~bioză (v. -bioză), s. f., origine a vieții pe pămînt; sin. arheogeneză; ~cultură (v. -cultură), s. f., 1. Cultură arhaică a unei societăți istorice. 2. Sinteză globală a arhetipurilor sau modelelor primare ale culturii din perioada antropogenezei pînă în perioada diferitelor etnogeneze; ~gon (v. -gon1), s. n., organ de reproducere în formă de butelie, în care se formează gameții femeli, caracteristic pentru ferigi, mușchi și gimnosperme; ~gonie (v. -gonie), s. f., abiogeneză*; ~goniofor (v. gonio-, v. -for), s. n., suport al arhegoanelor, la plantele hepatice; ~spor (v. -spor), s. m., celulă din care, prin diviziune, se formează atît celulele-mamă sporifere din capsula mușchilor sau din sporangele ferigilor, cît și celulele-mamă din sacul embrionar al plantelor superioare; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Concept platonician care desemnează ideile ca model etern al lucrurilor. 2. Fiecare din simbolurile ancestrale universale care apar, potrivit terminologiei psihanalizei, în visuri sau în mitologii. 3. Specie primordială în evoluția filogenetică.

Intrare: arhegon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhegon
  • arhegonul
  • arhegonu‑
plural
  • arhegoane
  • arhegoanele
genitiv-dativ singular
  • arhegon
  • arhegonului
plural
  • arhegoane
  • arhegoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arhegon, arhegoanesubstantiv neutru

  • 1. botanică Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.