3 definiții pentru argumentator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
argumentator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, – oare / E: argumenta + -tor] 1-2 (Persoană) care argumentează abuziv.
*ARGUMENTATOR sm. Cel ce argumentează [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
argumentator s. m., pl. argumentatori
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: argumentator
argumentator substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)