2 intrări

6 definiții

argosire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: argosi] (Înv) Interdicție dată unui preot de a oficia slujbe divine Cf argos.

argosi vt [At: NEGRUZZI, S. I, 242 / Pzi: ~sesc / E: argos] (Înv) A interzice unui preot să oficieze slujbe divine, ca pedeapsă canonică.

ARGOSÍ, argosesc, vb. IV Tranz. (Grecism) A opri (o perioadă oarecare) pe un preot de a sluji în biserică. – Din argos.

argosí, argosésc, vb. IV (înv.) a suspenda un preot din funcție

argosì v. a opri dela serviciul bisericesc (ca pedeapsă canonică): Patriarhul argosi pe Mitropolitul Leon NEGR. [Gr. mod.].

argosésc v. tr. (d. argos). Vechĭ. Suspend un preut din slujbă pe cît-va timp.

Intrare: argosi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • argosi
  • argosire
  • argosit
  • argosind
singular plural
  • argosește
  • argosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argosesc
(să)
  • argosesc
  • argoseam
  • argosii
  • argosisem
a II-a (tu)
  • argosești
(să)
  • argosești
  • argoseai
  • argosiși
  • argosiseși
a III-a (el, ea)
  • argosește
(să)
  • argosească
  • argosea
  • argosi
  • argosise
plural I (noi)
  • argosim
(să)
  • argosim
  • argoseam
  • argosirăm
  • argosiserăm
  • argosisem
a II-a (voi)
  • argosiți
(să)
  • argosiți
  • argoseați
  • argosirăți
  • argosiserăți
  • argosiseți
a III-a (ei, ele)
  • argosesc
(să)
  • argosească
  • argoseau
  • argosi
  • argosiseră
Intrare: argosire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argosire
  • argosirea
plural
  • argosiri
  • argosirile
genitiv-dativ singular
  • argosiri
  • argosirii
plural
  • argosiri
  • argosirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)