2 intrări

6 definiții

argosíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: argosi] (Înv) Interdicție dată unui preot de a oficia slujbe divine Cf argos.

argosí vt [At: NEGRUZZI, S. I, 242 / Pzi: -sesc / E: argos] (Înv) A interzice unui preot să oficieze slujbe divine, ca pedeapsă canonică.

ARGOSÍ, argosesc, vb. IV Tranz. (Grecism) A opri (o perioadă oarecare) pe un preot de a sluji în biserică. – Din argos.

argosí, argosésc, vb. IV (înv.) a suspenda un preot din funcție

argosì v. a opri dela serviciul bisericesc (ca pedeapsă canonică): Patriarhul argosi pe Mitropolitul Leon NEGR. [Gr. mod.].

argosésc v. tr. (d. argos). Vechĭ. Suspend un preut [!] din slujbă pe cît-va timp.

Intrare: argosire
argosire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argosire argosirea
plural argosiri argosirile
genitiv-dativ singular argosiri argosirii
plural argosiri argosirilor
vocativ singular
plural
Intrare: argosi
verb (VT401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) argosi argosire argosit argosind singular plural
argosește argosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argosesc (să) argosesc argoseam argosii argosisem
a II-a (tu) argosești (să) argosești argoseai argosiși argosiseși
a III-a (el, ea) argosește (să) argosească argosea argosi argosise
plural I (noi) argosim (să) argosim argoseam argosirăm argosiserăm, argosisem*
a II-a (voi) argosiți (să) argosiți argoseați argosirăți argosiserăți, argosiseți*
a III-a (ei, ele) argosesc (să) argosească argoseau argosi argosiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)