14 definiții pentru argon Ar

argón sns [At: MEHEDINȚI, G. F. 20 / E: fr argon] Gaz rar, inert, incolor și inodor care se găsește în atmosferă și care se întrebuințează la umplerea becurilor electrice.

ARGÓN s. n. Gaz rar, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă și care servește la umplerea unor becuri electrice, a unor tuburi luminiscente pentru reclame și la sudarea cu arc electric. – Din fr. argon.

ARGÓN s. n. Gaz rar, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă și care servește la umplerea unor becuri electrice. – Din fr. argon.

ARGÓN s. n. Gaz incolor și inodor din grupa gazelor rare, întrebuințat la umplerea becurilor electrice și la iluminarea reclamelor.

ARGÓN s. n. Gaz nobil incolor și inodor, întrebuințat la umplerea becurilor electrice și a unor tuburi cu descărcare electrică folosite la reclamele luminoase. – Fr. argon (< gr.).

ARGÓN s.n. (Chim.) Gaz nobil incolor și inodor, întrebuințat mai ales la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente. [< fr. argon, cf. gr. argos – inactiv].

ARGÓN s. n. gaz inert, incolor și inodor, folosit la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente. (< fr. argon)

ARGÓN n. Gaz nobil, incolor, fără miros, care se găsește în atmosferă și se folosește la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente. /<fr. argon

*argón n. (vgr. „nelucrător”). Chim. Un gaz simplu insipid, incolor și inodor care se află în proporțiune de o sutime în aer.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARGÓN (‹ fr. {i}; {s} gr. argos „inactiv”), s. n. Element chimic (Ar; nr. at. 18, m. at. 39,948, p. t. -189 °C, p. f. -185,7 °C) din familia gazelor rare. Se găsește în atmosferă în proporție de 0,93 la sută în volume și se întrebuințează la umplerea becurilor electrice și a unor tuburi luminicente pentru reclame, la sudarea cu arc electric. A fost descoperit în 1894 de J.W.S. Rayleigh și W. Ramsay.

Ar, simbol chimic pentru argon.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

argón subst. Semn temporal în muzica bisericească psaltică, scris numai deasupra unui oligon cu două chentime sub el, care face ca aceste chentime să fie intonate în ridicarea mâinii, ca și când ar avea gorgon, iar durata oligonului se prelungește cu încă o bătaie, ca și când ar avea clasmă. – Din gr. argon.

Intrare: argon
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argon argonul
plural
genitiv-dativ singular argon argonului
plural
vocativ singular
plural
Ar simbol

argon Ar

  • 1. Gaz rar, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă și care servește la umplerea unor becuri electrice, a unor tuburi luminiscente pentru reclame și la sudarea cu arc electric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
  • comentariu simbol Ar
    surse: DOOM 2

etimologie: