O definiție pentru argintuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
argintuitor, ~oare [At: POLIZU / V: (îvp) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: argintui + -(i)tor] 1-4 smf, a (Persoană) care argintuiește (1, 3).
Intrare: argintuitor
argintuitor adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |