opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARGINTUIT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.

ARGINTUIT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.

argintuit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: argintui] (Îvr) Argintare.

argintuit2, ~ă a [At: SLAVICI, ap. HEM 1618 / Pl: ~iți, ~e / E: argintui] (Înv) 1 Argintat2 (1). 2 Ferecat cu argint (1).

ARGINTUIT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. (Fig.) Cînd luna nu se mai văzu decît în mărginile argintuite ale norului, el închise ochii. SLAVICI, la HEM. Cerul, scuturat, dă în limpede și acoperă, ca un coviltir argintuit, rotunda arie a pămîntului. DELAVRANCEA, S. 170. Luna-argintuită, Albind iarba de pe vale, Ieșea lină, ocolită De stelele curții sale. ALEXANDRESCU, P. 101.

ARGINTUIT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.

argintuit a. 1. poleit cu argint; 2. fig. luna argintuită GR. AL.

ARGINTUI, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

ARGINTUI, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

argintui [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: argint + -ui] (Înv) 1-2 vtr A (se) arginta (1-2). 3 vt A fereca în argint. corectat(ă)

ARGINTUI (-uesc)... = ARGINTA...: lumina zilei îmi argintuise odaia (DLVR.).

ARGINTUI, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. ◊ Refl. Fig. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62.

ARGINTUI, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint.

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

argintui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiesc, 3 sg. argintuiește, imperf. 1 argintuiam; conj. prez. 1 sg. să argintuiesc, 3 să argintuiască

argintui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiesc, imperf. 3 sg. argintuia; conj. prez. 3 să argintuiască

argintui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiesc, imperf. 3 sg. argintuia; conj. prez. 3 sg. și pl. argintuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARGINTUI vb. v. arginta.

argintui vb. v. ARGINTA.

Intrare: argintuit
argintuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argintuit
  • argintuitul
  • argintuitu‑
  • argintuită
  • argintuita
plural
  • argintuiți
  • argintuiții
  • argintuite
  • argintuitele
genitiv-dativ singular
  • argintuit
  • argintuitului
  • argintuite
  • argintuitei
plural
  • argintuiți
  • argintuiților
  • argintuite
  • argintuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: argintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • argintui
  • argintuire
  • argintuit
  • argintuitu‑
  • argintuind
  • argintuindu‑
 singular plural
  • argintuiește
  • argintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintuiesc
 (să)
  • argintuiesc
  • argintuiam
  • argintuii
  • argintuisem
a II-a (tu)
  • argintuiești
 (să)
  • argintuiești
  • argintuiai
  • argintuiși
  • argintuiseși
a III-a (el, ea)
  • argintuiește
 (să)
  • argintuiască
  • argintuia
  • argintui
  • argintuise
plural I (noi)
  • argintuim
 (să)
  • argintuim
  • argintuiam
  • argintuirăm
  • argintuiserăm
  • argintuisem
a II-a (voi)
  • argintuiți
 (să)
  • argintuiți
  • argintuiați
  • argintuirăți
  • argintuiserăți
  • argintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • argintuiesc
 (să)
  • argintuiască
  • argintuiau
  • argintuiră
  • argintuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

argintuit, argintuităadjectiv

  • 1. rar Argintat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: argintat
    • format_quote figurat Cînd luna nu se mai văzu decît în mărginile argintuite ale norului, el închise ochii. SLAVICI, la HEM. DLRLC
    • format_quote Cerul, scuturat, dă în limpede și acoperă, ca un coviltir argintuit, rotunda arie a pămîntului. DELAVRANCEA, S. 170. DLRLC
    • format_quote Luna-argintuită, Albind iarba de pe vale, Ieșea lină, ocolită De stelele curții sale. ALEXANDRESCU, P. 101. DLRLC
etimologie:
  • vezi argintui DEX '98 DEX '09

argintui, argintuiescverb

  • 1. rar Arginta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arginta
    • format_quote reflexiv figurat Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62. DLRLC
etimologie:
  • Argint + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.