2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.

ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.

argintuit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: argintui] (Îvr) Argintare.

argintuit2, ~ă a [At: SLAVICI, ap. HEM 1618 / Pl: ~iți, ~e / E: argintui] (Înv) 1 Argintat2 (1). 2 Ferecat cu argint (1).

ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. (Fig.) Cînd luna nu se mai văzu decît în mărginile argintuite ale norului, el închise ochii. SLAVICI, la HEM. Cerul, scuturat, dă în limpede și acoperă, ca un coviltir argintuit, rotunda arie a pămîntului. DELAVRANCEA, S. 170. Luna-argintuită, Albind iarba de pe vale, Ieșea lină, ocolită De stelele curții sale. ALEXANDRESCU, P. 101.

ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.

argintuit a. 1. poleit cu argint; 2. fig. luna argintuită GR. AL.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

argintui [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: argint + -ui] (Înv) 1-2 vtr A (se) arginta (1-2). 3 vt A fereca în argint. corectată

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. ◊ Refl. Fig. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint.

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argintuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 să argintuiáscă

argintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. argintuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: argintuit
argintuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argintuit
  • argintuitul
  • argintuitu‑
  • argintui
  • argintuita
plural
  • argintuiți
  • argintuiții
  • argintuite
  • argintuitele
genitiv-dativ singular
  • argintuit
  • argintuitului
  • argintuite
  • argintuitei
plural
  • argintuiți
  • argintuiților
  • argintuite
  • argintuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: argintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • argintui
  • argintuire
  • argintuit
  • argintuitu‑
  • argintuind
  • argintuindu‑
singular plural
  • argintuiește
  • argintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintuiesc
(să)
  • argintuiesc
  • argintuiam
  • argintuii
  • argintuisem
a II-a (tu)
  • argintuiești
(să)
  • argintuiești
  • argintuiai
  • argintuiși
  • argintuiseși
a III-a (el, ea)
  • argintuiește
(să)
  • argintuiască
  • argintuia
  • argintui
  • argintuise
plural I (noi)
  • argintuim
(să)
  • argintuim
  • argintuiam
  • argintuirăm
  • argintuiserăm
  • argintuisem
a II-a (voi)
  • argintuiți
(să)
  • argintuiți
  • argintuiați
  • argintuirăți
  • argintuiserăți
  • argintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • argintuiesc
(să)
  • argintuiască
  • argintuiau
  • argintui
  • argintuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

argintuit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • figurat Cînd luna nu se mai văzu decît în mărginile argintuite ale norului, el închise ochii. SLAVICI, la HEM.
      surse: DLRLC
    • Cerul, scuturat, dă în limpede și acoperă, ca un coviltir argintuit, rotunda arie a pămîntului. DELAVRANCEA, S. 170.
      surse: DLRLC
    • Luna-argintuită, Albind iarba de pe vale, Ieșea lină, ocolită De stelele curții sale. ALEXANDRESCU, P. 101.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi argintui
    surse: DEX '98 DEX '09

argintui

etimologie:

  • Argint + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09