2 intrări

17 definiții

argintuít2, a [At: SLAVICI, ap. HEM 1618 / Pl: ~iți, -e / E: argintui] (Înv) 1 Argintat2 (1). 2 Ferecat cu argint (1).

argintuít1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: argintui] (Îvr) Argintare.

ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.

ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.

ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. (Fig.) Cînd luna nu se mai văzu decît în mărginile argintuite ale norului, el închise ochii. SLAVICI, la HEM. Cerul, scuturat, dă în limpede și acoperă, ca un coviltir argintuit, rotunda arie a pămîntului. DELAVRANCEA, S. 170. Luna-argintuită, Albind iarba de pe vale, Ieșea lină, ocolită De stelele curții sale. ALEXANDRESCU, P. 101.

ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui.

argintuit a. 1. poleit cu argint; 2. fig. luna argintuită GR. AL.

argintuí [At: POLIZU / Pzi -esc / E: argint + -ui] (Înv) 1-2 vtr A (se) arginta (1- 2). 3 vt A fereca în argint.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. ◊ Refl. Fig. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint.

argintuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 să argintuiáscă

argintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. argintuiáscă

ARGINTUÍ vb. v. arginta.

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: argintui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) argintui argintuire argintuit argintuind singular plural
argintuiește argintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argintuiesc (să) argintuiesc argintuiam argintuii argintuisem
a II-a (tu) argintuiești (să) argintuiești argintuiai argintuiși argintuiseși
a III-a (el, ea) argintuiește (să) argintuiască argintuia argintui argintuise
plural I (noi) argintuim (să) argintuim argintuiam argintuirăm argintuiserăm, argintuisem*
a II-a (voi) argintuiți (să) argintuiți argintuiați argintuirăți argintuiserăți, argintuiseți*
a III-a (ei, ele) argintuiesc (să) argintuiască argintuiau argintui argintuiseră
Intrare: argintuit
argintuit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argintuit argintuitul argintui argintuita
plural argintuiți argintuiții argintuite argintuitele
genitiv-dativ singular argintuit argintuitului argintuite argintuitei
plural argintuiți argintuiților argintuite argintuitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)