2 intrări

12 definiții

argintuíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: argintui] (Înv) Argintare.

argintuíre, argintuíri, s.f. (înv. și pop.) argintare, poleire sau ferecare cu argint

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. ◊ Refl. Fig. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint.

argintuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 să argintuiáscă

argintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. argintuiáscă

argintuí [At: POLIZU / Pzi -esc / E: argint + -ui] (Înv) 1-2 vtr A (se) arginta (1- 2). 3 vt A fereca în argint.

ARGINTUÍ vb. v. arginta.

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: argintuire
argintuire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argintuire argintuirea
plural argintuiri argintuirile
genitiv-dativ singular argintuiri argintuirii
plural argintuiri argintuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: argintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) argintui argintuire argintuit argintuind singular plural
argintuiește argintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argintuiesc (să) argintuiesc argintuiam argintuii argintuisem
a II-a (tu) argintuiești (să) argintuiești argintuiai argintuiși argintuiseși
a III-a (el, ea) argintuiește (să) argintuiască argintuia argintui argintuise
plural I (noi) argintuim (să) argintuim argintuiam argintuirăm argintuiserăm, argintuisem*
a II-a (voi) argintuiți (să) argintuiți argintuiați argintuirăți argintuiserăți, argintuiseți*
a III-a (ei, ele) argintuiesc (să) argintuiască argintuiau argintui argintuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)