2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argintuire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: argintui] (Înv) Argintare.

argintui [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: argint + -ui] (Înv) 1-2 vtr A (se) arginta (1-2). 3 vt A fereca în argint. corectată

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. ◊ Refl. Fig. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint.

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argintuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 să argintuiáscă

argintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. argintuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARGINTUÍ vb. v. arginta.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

argintuíre, argintuíri, s.f. (înv. și pop.) argintare, poleire sau ferecare cu argint

Intrare: argintuire
argintuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argintuire
  • argintuirea
plural
  • argintuiri
  • argintuirile
genitiv-dativ singular
  • argintuiri
  • argintuirii
plural
  • argintuiri
  • argintuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: argintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • argintui
  • argintuire
  • argintuit
  • argintuitu‑
  • argintuind
  • argintuindu‑
singular plural
  • argintuiește
  • argintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintuiesc
(să)
  • argintuiesc
  • argintuiam
  • argintuii
  • argintuisem
a II-a (tu)
  • argintuiești
(să)
  • argintuiești
  • argintuiai
  • argintuiși
  • argintuiseși
a III-a (el, ea)
  • argintuiește
(să)
  • argintuiască
  • argintuia
  • argintui
  • argintuise
plural I (noi)
  • argintuim
(să)
  • argintuim
  • argintuiam
  • argintuirăm
  • argintuiserăm
  • argintuisem
a II-a (voi)
  • argintuiți
(să)
  • argintuiți
  • argintuiați
  • argintuirăți
  • argintuiserăți
  • argintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • argintuiesc
(să)
  • argintuiască
  • argintuiau
  • argintui
  • argintuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

argintui

etimologie:

  • Argint + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09