opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argintuire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: argintui] (Înv) Argintare.

ARGINTUI, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

ARGINTUI, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

argintui [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: argint + -ui] (Înv) 1-2 vtr A (se) arginta (1-2). 3 vt A fereca în argint. corectat(ă)

ARGINTUI (-uesc)... = ARGINTA...: lumina zilei îmi argintuise odaia (DLVR.).

ARGINTUI, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. ◊ Refl. Fig. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62.

ARGINTUI, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint.

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

argintui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiesc, 3 sg. argintuiește, imperf. 1 argintuiam; conj. prez. 1 sg. să argintuiesc, 3 să argintuiască

argintui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiesc, imperf. 3 sg. argintuia; conj. prez. 3 să argintuiască

argintui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiesc, imperf. 3 sg. argintuia; conj. prez. 3 sg. și pl. argintuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARGINTUI vb. v. arginta.

argintui vb. v. ARGINTA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

argintuire, argintuiri, s.f. (înv. și pop.) argintare, poleire sau ferecare cu argint

Intrare: argintuire
argintuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argintuire
  • argintuirea
plural
  • argintuiri
  • argintuirile
genitiv-dativ singular
  • argintuiri
  • argintuirii
plural
  • argintuiri
  • argintuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: argintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • argintui
  • argintuire
  • argintuit
  • argintuitu‑
  • argintuind
  • argintuindu‑
 singular plural
  • argintuiește
  • argintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintuiesc
 (să)
  • argintuiesc
  • argintuiam
  • argintuii
  • argintuisem
a II-a (tu)
  • argintuiești
 (să)
  • argintuiești
  • argintuiai
  • argintuiși
  • argintuiseși
a III-a (el, ea)
  • argintuiește
 (să)
  • argintuiască
  • argintuia
  • argintui
  • argintuise
plural I (noi)
  • argintuim
 (să)
  • argintuim
  • argintuiam
  • argintuirăm
  • argintuiserăm
  • argintuisem
a II-a (voi)
  • argintuiți
 (să)
  • argintuiți
  • argintuiați
  • argintuirăți
  • argintuiserăți
  • argintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • argintuiesc
 (să)
  • argintuiască
  • argintuiau
  • argintuiră
  • argintuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

argintui, argintuiescverb

  • 1. rar Arginta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arginta
    • format_quote reflexiv figurat Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62. DLRLC
etimologie:
  • Argint + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.