3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argintire sf vz argintare

arginta vt [At: PONT, F. 268 / V: (înv) ~ti, ~nți / Pzi: ~tez / E: argint] 1 A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintui (1) Vz polei, auri. 2 (Fig) A face să aibă luciul și strălucirea argintului (1) Si: (înv) argintui (2).

argintare sf [At: PONI, F., 268 / V: (rar) ~tire, ~nțire / Pl: ~tări / E: arginta] Acoperire a unui obiect cu un strat de argint (1) Si: (rar) argintat2, (înv) argintuire, (înv) argintuit2 Cf aurire, poleire.

argințire sf vz argintare

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta.V. arginta.

ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta.V. arginta.

ARGINTÍ vb. IV v. arginta.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat subțire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cupă.Fig. A face să aibă luciul sau strălucirea argintului. Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. – Variantă: (învechit) argintí (EMINESCU, O. I 45) vb. IV.

ARGINTÁRE, argintări s. f. Acțiunea de a arginta.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de argint. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului. [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta.

ARGINTÍ vb. IV. v. arginta.

A ARGINTÁ ~éz tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de argint (în scop protector sau decorativ). /Din argint

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.

argintésc v. tr. (d. argint). Poleĭesc, orĭ suflu cu argint. – Neol. argintez (după fr. argenter și lat. argentare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argintá (a ~) vb., ind. prez. 3 arginteáză

argintáre s. f., g.-d. art. argintắrii; pl. argintắri

argintá vb., ind. prez. 1 sg. argintéz, 3 sg. și pl. arginteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. argintéze; ger. argintând

argintáre s. f., g.-d. art. argintării; pl. argintări

arată toate definițiile

Intrare: arginta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arginta
  • argintare
  • argintat
  • argintatu‑
  • argintând
  • argintându‑
singular plural
  • argintea
  • argintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintez
(să)
  • argintez
  • argintam
  • argintai
  • argintasem
a II-a (tu)
  • argintezi
(să)
  • argintezi
  • argintai
  • argintași
  • argintaseși
a III-a (el, ea)
  • argintea
(să)
  • arginteze
  • arginta
  • argintă
  • argintase
plural I (noi)
  • argintăm
(să)
  • argintăm
  • argintam
  • argintarăm
  • argintaserăm
  • argintasem
a II-a (voi)
  • argintați
(să)
  • argintați
  • argintați
  • argintarăți
  • argintaserăți
  • argintaseți
a III-a (ei, ele)
  • argintea
(să)
  • arginteze
  • argintau
  • arginta
  • argintaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arginti
  • argintire
  • argintit
  • argintitu‑
  • argintind
  • argintindu‑
singular plural
  • argintește
  • argintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintesc
(să)
  • argintesc
  • arginteam
  • argintii
  • argintisem
a II-a (tu)
  • argintești
(să)
  • argintești
  • arginteai
  • argintiși
  • argintiseși
a III-a (el, ea)
  • argintește
(să)
  • argintească
  • argintea
  • arginti
  • argintise
plural I (noi)
  • argintim
(să)
  • argintim
  • arginteam
  • argintirăm
  • argintiserăm
  • argintisem
a II-a (voi)
  • argintiți
(să)
  • argintiți
  • arginteați
  • argintirăți
  • argintiserăți
  • argintiseți
a III-a (ei, ele)
  • argintesc
(să)
  • argintească
  • arginteau
  • arginti
  • argintiseră
Intrare: argintare
argintare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argintare
  • argintarea
plural
  • argintări
  • argintările
genitiv-dativ singular
  • argintări
  • argintării
plural
  • argintări
  • argintărilor
vocativ singular
plural
argintire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argintire
  • argintirea
plural
  • argintiri
  • argintirile
genitiv-dativ singular
  • argintiri
  • argintirii
plural
  • argintiri
  • argintirilor
vocativ singular
plural
Intrare: argințire
argințire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arginta arginti

  • 1. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: argintui spoi un exemplu
    exemple
    • Am argintat o cupă.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A face să aibă strălucirea argintului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • argint
    surse: DEX '09 DEX '98

argintare argintire

etimologie:

  • vezi arginta
    surse: DEX '98 DEX '09