2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARGINTÁT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint (1); argintuit. ♦ Fig. Cu luciu ca de argint (1). – V. arginta.
ARGINTÁT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint (1); argintuit. ♦ Fig. Cu luciu ca de argint (1). – V. arginta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
argintat2 sn [At: DA / V: (rar) ~tit2, ~nțit2 / E: arginta] (Rar) Argintare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
argintat1, ~ă a [At: PSALT., ap. HEM, 1623 / V: (rar) ~tit1, ~nțit1 / Pl: ~ați, ~e / E: arginta] 1 Acoperit cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintuit1 (1). 2 Argintiu (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGINTÁT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint, poleit, suflat cu argint. Căută cu mîna tremurătoare într-o chisea de Nürenberg, cu figuri albastre și argintate. DUMITRIU, B. F. 52. Vin crai cu argintate coifuri. GOGA, P. 10. ♦ Fig. Cu luciu de argint, argintiu. Veneau într-una Voci de motoare, Argintate cocoare. BENIUC, V. 123. Catarg și pînze argintate Abia ușor sînt legănate. MACEDONSKI, O. I 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGINTÁT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint, poleit, suflat cu argint. ♦ Fig. Cu luciu ca de argint; argintiu. – V. arginta.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
argintat a. poleit cu argint: frâie țintuite și argintate șele AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARGINTÍ vb. IV v. arginta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARGINTÍ vb. IV v. arginta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARGINTÍ vb. IV v. arginta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arginta vt [At: PONT, F. 268 / V: (înv) ~ti, ~nți / Pzi: ~tez / E: argint] 1 A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintui (1) Vz polei, auri. 2 (Fig) A face să aibă luciul și strălucirea argintului (1) Si: (înv) argintui (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arginti vt vz arginta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
argintit2, ~ă a vz argintat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
argintit1 sn vz argintat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat subțire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cupă. ◊ Fig. A face să aibă luciul sau strălucirea argintului. Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. – Variantă: (învechit) argintí (EMINESCU, O. I 45) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de argint. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului. [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARGINTÍ vb. IV. v. arginta.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ARGINTÁ ~éz tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de argint (în scop protector sau decorativ). /Din argint
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
argintésc v. tr. (d. argint). Poleĭesc, orĭ suflu cu argint. – Neol. argintez (după fr. argenter și lat. argentare).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arginta (a ~) vb., ind. prez. 3 argintează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
argintá vb., ind. prez. 1 sg. argintéz, 3 sg. și pl. arginteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. argintéze; ger. argintând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
argintesc, -team 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARGINTÁ vb. (rar) a argintui, (înv. și pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARGINTA vb. (rar) a argintui, (înv. și pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
argintat, argintatăadjectiv
-
- Căută cu mîna tremurătoare într-o chisea de Nürenberg, cu figuri albastre și argintate. DUMITRIU, B. F. 52. DLRLC
- Vin crai cu argintate coifuri. GOGA, P. 10. DLRLC
-
- Veneau într-una Voci de motoare, Argintate cocoare. BENIUC, V. 123. DLRLC
- Catarg și pînze argintate Abia ușor sînt legănate. MACEDONSKI, O. I 153. DLRLC
-
-
etimologie:
- arginta DEX '98 DEX '09
arginta, argintezverb
-
- Am argintat o cupă. DLRLC
-
- Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. DLRLC
-
-
etimologie:
- argint DEX '09 DEX '98