2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

argintáre sf [At: PONI, F., 268 / V: (rar) -tire, -nțire / Pl: ~tări / E: arginta] Acoperire a unui obiect cu un strat de argint (1) Si: (rar) argintat2, (înv) argintuire, (înv) argintuit2 Cf aurire, poleire.

ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta.V. arginta.

ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta.V. arginta.

ARGINTÁRE, argintări s. f. Acțiunea de a arginta.

ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta.

argintáre s. f., g.-d. art. argintắrii; pl. argintắri

argintáre s. f., g.-d. art. argintării; pl. argintări

ARGINTÁRE s. (înv.) spoire, spoit. (~ unui vas metalic.)

argintá vt [At: PONT, F. 268 / V: (înv) -ti, -nți / Pzi: -téz / E: argint] 1 A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintui (1) Vz polei, auri. 2 (Fig) A face să aibă luciul și strălucirea argintului (1) Si: (înv) argintul (2).

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat subțire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cupă.Fig. A face să aibă luciul sau strălucirea argintului. Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. – Variantă: (învechit) argintí (EMINESCU, O. I 45) vb. IV.

ARGINTÍ vb. IV v. arginta.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de argint. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului. [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGINTÍ vb. IV. v. arginta.

argintá (a ~) vb., ind. prez. 3 arginteáză

argintá vb., ind. prez. 1 sg. argintéz, 3 sg. și pl. arginteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. argintéze; ger. argintând

Intrare: arginta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arginta argintare argintat argintând singular plural
argintea argintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argintez (să) argintez argintam argintai argintasem
a II-a (tu) argintezi (să) argintezi argintai argintași argintaseși
a III-a (el, ea) argintea (să) arginteze arginta argintă argintase
plural I (noi) argintăm (să) argintăm argintam argintarăm argintaserăm, argintasem*
a II-a (voi) argintați (să) argintați argintați argintarăți argintaserăți, argintaseți*
a III-a (ei, ele) argintea (să) arginteze argintau arginta argintaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arginti argintire argintit argintind singular plural
argintește argintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argintesc (să) argintesc arginteam argintii argintisem
a II-a (tu) argintești (să) argintești arginteai argintiși argintiseși
a III-a (el, ea) argintește (să) argintească argintea arginti argintise
plural I (noi) argintim (să) argintim arginteam argintirăm argintiserăm, argintisem*
a II-a (voi) argintiți (să) argintiți arginteați argintirăți argintiserăți, argintiseți*
a III-a (ei, ele) argintesc (să) argintească arginteau arginti argintiseră
Intrare: argintare
argintare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argintare argintarea
plural argintări argintările
genitiv-dativ singular argintări argintării
plural argintări argintărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)