2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arghisitoriu, ~ie smf, a vz argăsitor

ARGĂSITOR, -OARE, argăsitori, -oare, adj., s. m. și f. (Muncitor) care argăsește. – Argăsi + suf. -tor.

ARGĂSITOR, -OARE, argăsitori, -oare, adj., s. m. și f. (Muncitor) care argăsește. – Argăsi + suf. -tor.

argăsitor, ~oare [At: LB / V: (îrg) -ghisitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: argăsi + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care argăsește (1).

ARGĂSITOR sm. 🔧 Cel ce argăsește pieile, tăbăcar.

ARGĂSITOR, -OARE, argăsitori, -oare, adj. Care argăscște. (Fig.) Cîte-un chip ieșea deodată pentru-o clipă în lumină, Cînd de om trăit pe mare sub un vînt argăsitor, Cînd de tînăr cu păr galben. MACEDONSKI, O. I 77.

ARGĂSITOR, -OARE, argăsitori, -oare, adj. Care argăsește. – Din argăsi + suf. -(i)tor.

ARGĂSITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care argăsește. /a argăsi + suf. ~tor

argăsitór m. Care argăsește, tabac, tăbăcar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

argăsitor adj. m., s. m., pl. argăsitori; adj. f., s. f. sg. și pl. argăsitoare

!argăsitor adj. m., s. m., pl. argăsitori; adj. f., s. f. sg. și pl. argăsitoare

argăsitor adj. m., pl. argăsitori; f. sg. și pl. argăsitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARGĂSITOR s., adj. 1. s. v. tăbăcar. 2. adj. v. tăbăcitor.

ARGĂSITOR s., adj. 1. s. tăbăcar, (reg.) opincarăș, orgar, tălpar, timar, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubălar, (înv.) solonar, tabac. (~ se ocupă cu tăbăcitul pieilor.) 2. adj. tăbăcitor. (Substanțe ~.)

Intrare: argăsitor (adj.)
argăsitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argăsitor
  • argăsitorul
  • argăsitoru‑
  • argăsitoare
  • argăsitoarea
plural
  • argăsitori
  • argăsitorii
  • argăsitoare
  • argăsitoarele
genitiv-dativ singular
  • argăsitor
  • argăsitorului
  • argăsitoare
  • argăsitoarei
plural
  • argăsitori
  • argăsitorilor
  • argăsitoare
  • argăsitoarelor
vocativ singular
plural
arghisitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: argăsitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argăsitor
  • argăsitorul
  • argăsitoru‑
plural
  • argăsitori
  • argăsitorii
genitiv-dativ singular
  • argăsitor
  • argăsitorului
plural
  • argăsitori
  • argăsitorilor
vocativ singular
  • argăsitorule
plural
  • argăsitorilor
arghisitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

argăsitor, argăsitoareadjectiv
argăsitor, argăsitorisubstantiv masculin
argăsitoare, argăsitoaresubstantiv feminin

  • 1. (Muncitor) care argăsește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Cîte-un chip ieșea deodată pentru-o clipă în lumină, Cînd de om trăit pe mare sub un vînt argăsitor, Cînd de tînăr cu păr galben. MACEDONSKI, O. I 77. DLRLC
etimologie:
  • Argăsi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.