2 intrări

16 definiții

ARGÁT, -Ă, argați, -te, s. m. și f. (Rar la f.) Servitor, slugă angajată (în trecut) pentru muncile agricole, creșterea vitelor sau pentru muncile din gospodăria stăpânului. – Din bg. argat, ngr. argátis.

ARGÁT, -Ă, argați, -te, s. m. și f. (Rar la f.) Servitor, slugă angajată (în trecut) pentru muncile agricole, creșterea vitelor sau pentru muncile din gospodăria stăpânului. – Din bg. argat, ngr. argátis.

ARGÁT, -Ă, argați, -te, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană angajată pentru muncile grele într-o gospodărie de moșier sau de chiabur și a cărei muncă era exploatată de stăpîn. Pretutindeni numai pămînt... și oamenii trăiesc greu... De ce? Să luăm săracul: are puțin... intră argat la alte praguri... muncește pînă-i crapă ochii... și cu ce s-alege decît cu flenduri și mai multe ? CAMILAR, TEM. 8. I-am fost argat in tinerețea mea – numai că eu am avut minte și am fugit la timp. POPA, V. 87. Mă țineți mai rău decît pe-o argată. MARIAN, O. II 180. – Variantă: (regional) hargát, -ă (SBIERA, P. 15) s. m. și f.

ARGÁT, -Ă, argați, -te s. m. și f. Persoană angajată pentru muncile agricole pe o moșie sau într-o gospodărie de chiaburi. – Ngr. argatis (bg. argat).

argát s. m., pl. argáți

argátă (rar) s. f., g.-d. art. argátei; pl. argáte

argátă s. f., pl. argáte

argát, ~ă smf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1565 / Pl: ~ați, -e / V: (reg) ha-, hăr- / E: ngr ἀργάτης] 1 smf (Rar la feminin) Slugă angajată (în trecut) pentru muncile agricole, creșterea vitelor sau muncile din gospodăria stăpânului. 2 smf (Reg) Lucrător cu ziua (la câmp). 3 (Îvr) sf Servitoare.

ARGÁT s. slugă, (înv. și reg.) curtean, (prin Transilv.) biriș, (înv.) celednic. (~ la o moșie.)

argát (argáți), s. m. – Servitor, slugă, grăjdar, ajutor la câmp. – Mr., megl. argat. Ngr. ἀργάτης, deformare de la ὲργάτης „muncitor” (Roesler 564; Murnu 6; Sandfeld 18); cf. alb., sb. argat, tc. irgat, bg. argatin.Der. argată, s. f. (servitoare); argățesc, adj.; argăți, vb. (a munci ca argat; a fi în slujba cuiva); argăție, s. f.; argățime, s. f. (mulțime de argați). Din rom. a trecut în rut. arhát (Miklosich, Wander., 10).

ARGÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care muncește la stăpân în schimbul unei plăți; slugă; rândaș; servitor. /<ngr. argátis

argat m. 1. om tocmit cu plată să ajute sau să muncească în folosul cuiva; 2. rândaș, slugă. [Bizantin ARGATES, muncitor].

argát m. (ngr. argátis, d. vgr. ergátes. V. energie). Servitor rural în curte saŭ la cîmp. V. fecĭor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARGÁT s. slugă, (înv. și reg.) curteán, (prin Transilv.) biríș, (înv.) celédnic. (~ la o moșie.)

S. x argata Zabel. (S. multiflora x S. thunbergii). Hibrid care înflorește primăvara înainte de înfrunzire, foarte bogat. Flori albe-imaculat, mici, la subsuoara frunzei pe ramuri dese, lungi și subțiri, arcuit-pendente, în raceme umbeliforme. Frunze ovat-alungite, pînă la 4 cm lungime, ascuțit-serate. Arbust pînă la 2 m înălțime sub formă de tufă.

Intrare: argata
argata
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: argat
substantiv masculin și feminin (MF2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argat argatul arga argata
plural argați argații argate argatele
genitiv-dativ singular argat argatului argate argatei
plural argați argaților argate argatelor
vocativ singular
plural