2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arestăluit1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: arestălui] (Înv) Arestat1.

arestăluit2, ~ă smf, a [At: MDA / Pl: ~iți, ~e / E: arestălui] (Îvr) 1-2 Arestat2 (1-2).

arestălui vt [At: ȘINCAI, HR. III, 59/5 / Pzi: ~esc / E: arest + -ălui] (Îvr) A aresta (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARESTĂLUÍ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.

arestălui vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARESTĂLUÍT, -Ă, arestăluiți, -te, adj. v. ARESTĂLUI. – [Sinonime]

Intrare: arestăluit
arestăluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arestăluit
  • arestăluitul
  • arestăluitu‑
  • arestălui
  • arestăluita
plural
  • arestăluiți
  • arestăluiții
  • arestăluite
  • arestăluitele
genitiv-dativ singular
  • arestăluit
  • arestăluitului
  • arestăluite
  • arestăluitei
plural
  • arestăluiți
  • arestăluiților
  • arestăluite
  • arestăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: arestălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arestălui
  • arestăluire
  • arestăluit
  • arestăluitu‑
  • arestăluind
  • arestăluindu‑
singular plural
  • arestăluiește
  • arestăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arestăluiesc
(să)
  • arestăluiesc
  • arestăluiam
  • arestăluii
  • arestăluisem
a II-a (tu)
  • arestăluiești
(să)
  • arestăluiești
  • arestăluiai
  • arestăluiși
  • arestăluiseși
a III-a (el, ea)
  • arestăluiește
(să)
  • arestăluiască
  • arestăluia
  • arestălui
  • arestăluise
plural I (noi)
  • arestăluim
(să)
  • arestăluim
  • arestăluiam
  • arestăluirăm
  • arestăluiserăm
  • arestăluisem
a II-a (voi)
  • arestăluiți
(să)
  • arestăluiți
  • arestăluiați
  • arestăluirăți
  • arestăluiserăți
  • arestăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • arestăluiesc
(să)
  • arestăluiască
  • arestăluiau
  • arestălui
  • arestăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)