2 intrări

6 definiții

arestăluít1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: arestălui] (Înv) Arestat1.

arestăluít2, smf, a [At: MDA / Pl: ~iti, -e / E: arestălui] (Îvr) 1-2 Arestat2 (1-2).

arestăluí vt [At: ȘINCAI, HR. III, 59/5 / Pzi -esc / E: arest + -ălui] (Îvr) A aresta (1).

ARESTĂLUÍ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arestăluí vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ARESTĂLUÍT, -Ă, arestăluiți, -te, adj. v. ARESTĂLUI. – [Sinonime]

Intrare: arestălui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arestălui arestăluire arestăluit arestăluind singular plural
arestăluiește arestăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arestăluiesc (să) arestăluiesc arestăluiam arestăluii arestăluisem
a II-a (tu) arestăluiești (să) arestăluiești arestăluiai arestăluiși arestăluiseși
a III-a (el, ea) arestăluiește (să) arestăluiască arestăluia arestălui arestăluise
plural I (noi) arestăluim (să) arestăluim arestăluiam arestăluirăm arestăluiserăm, arestăluisem*
a II-a (voi) arestăluiți (să) arestăluiți arestăluiați arestăluirăți arestăluiserăți, arestăluiseți*
a III-a (ei, ele) arestăluiesc (să) arestăluiască arestăluiau arestălui arestăluiseră
Intrare: arestăluit
arestăluit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arestăluit arestăluitul arestălui arestăluita
plural arestăluiți arestăluiții arestăluite arestăluitele
genitiv-dativ singular arestăluit arestăluitului arestăluite arestăluitei
plural arestăluiți arestăluiților arestăluite arestăluitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)