areometrie sf [At: DA / P: ~re-o- / E: fr aréométrie] Parte a fizicii care studiază măsurarea densității lichidelor (cu areometrul).

AREOMETRÍE s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu determinarea densității lichidelor. [Pron. -re-o-, gen -iei. / < fr. aréométrie].

AREOMETRÍE s. f. determinare a densității lichidelor. (< fr. aréométrie)

AREOMETRÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul măsurării densității lichidelor. [Sil. -re-o-] /<fr. aréométrie

*areometríe f. (d. areometru). Fiz. Știința de a măsura densitatea lichidelor.

areometríe (-re-o-me-tri-) s. f., art. areometría, g.-d. areometríi, art. areometríei

areometríe s. f. (sil. -re-o-, -tri-), art. areometría, g.-d. art. areometríei; pl. areometríi

AREO-₁ (ARAIO-) „puțin dens, aeros, gazos”. ◊ gr. araios „puțin dens, rar, rarefiat” > fr. aréo-, germ. aräo-, engl. areo- > rom. areo- și araio-. □ ~cardie (v. -cardie), s. f., ritm cardiac lent; ~cel (v. -cel₂), s. n., tumoare gazoasă a gîtului; ~metrie (v. -metrie₁) s. f., disciplină care se ocupă cu determinarea densității lichidelor cu ajutorul areometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat care servește la determinarea densității unui lichid; ~picnometru (v. picno-, v. -metru₁), s. n., instrument compus dintr-un areometru și un picnometru, folosit pentru determinarea densității lichidelor; ~stil (v. -stil), s. m., sistem arhitectonic, în care coloanele sînt dispuse la distanță în grupuri de cîte două.