opțiuni

2 definiții pentru arendatorie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arendatorie sf [At: CODICA CIV., ap. CIHAC, I. 15 / V: (înv) ~dăt~ / E: arendator + -ie] (Îvr) Arendășie (2).

arendătorie sf vz arendatorie

Intrare: arendatorie
arendatorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendatorie
  • arendatoria
plural
  • arendatorii
  • arendatoriile
genitiv-dativ singular
  • arendatorii
  • arendatoriei
plural
  • arendatorii
  • arendatoriilor
vocativ singular —
plural —
arendătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendătorie
  • arendătoria
plural
  • arendătorii
  • arendătoriile
genitiv-dativ singular
  • arendătorii
  • arendătoriei
plural
  • arendătorii
  • arendătoriilor
vocativ singular —
plural —