2 intrări

2 definiții

arendatorie sf [At: CODICA CIV., ap. CIHAC, I. 15 / V: (înv) ~dăt~ / E: arendator + -ie] (Îvr) Arendășie (2).

arendătorie sf vz arendatorie

Intrare: arendătorie
arendătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arendătorie arendătoria
plural arendătorii arendătoriile
genitiv-dativ singular arendătorii arendătoriei
plural arendătorii arendătoriilor
vocativ singular
plural
Intrare: arendatorie
arendatorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arendatorie arendatoria
plural arendatorii arendatoriile
genitiv-dativ singular arendatorii arendatoriei
plural arendatorii arendatoriilor
vocativ singular
plural