opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARENDĂȘI, arendășesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea ocupația de arendaș. – Din arendaș.

ARENDĂȘI, arendășesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea ocupația de arendaș. – Din arendaș.

arendăși vi [At: SANDU-ALDEA, D. N. 211 / Pzi: ~șesc / E: arendaș] (Îvr) 1 A fi arendaș. 2 (Irn) A face pe arendașul.

ARENDĂȘI, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș, a avea îndeletnicirea de arendaș. El nu mai voia să arendășească. Era hotărît să se mute în București. SANDU-ALDEA, D. N. 211.

ARENDĂȘI, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș. – Din arendaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arendăși (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășesc, 3 sg. arendășește, imperf. 1 arendășeam; conj. prez. 1 sg. să arendășesc, 3 să arendășească

arendăși (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășesc, imperf. 3 sg. arendășea; conj. prez. 3 să arendășească; ger. arendășind

arendăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășesc, imperf. 3 sg. arendășea; conj. prez. 3 sg. și pl. arendășească; ger. arendășind

Intrare: arendășire
arendășire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendășire
  • arendășirea
plural
  • arendășiri
  • arendășirile
genitiv-dativ singular
  • arendășiri
  • arendășirii
plural
  • arendășiri
  • arendășirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: arendăși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arendăși
  • arendășire
  • arendășit
  • arendășitu‑
  • arendășind
  • arendășindu‑
 singular plural
  • arendășește
  • arendășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arendășesc
 (să)
  • arendășesc
  • arendășeam
  • arendășii
  • arendășisem
a II-a (tu)
  • arendășești
 (să)
  • arendășești
  • arendășeai
  • arendășiși
  • arendășiseși
a III-a (el, ea)
  • arendășește
 (să)
  • arendășească
  • arendășea
  • arendăși
  • arendășise
plural I (noi)
  • arendășim
 (să)
  • arendășim
  • arendășeam
  • arendășirăm
  • arendășiserăm
  • arendășisem
a II-a (voi)
  • arendășiți
 (să)
  • arendășiți
  • arendășeați
  • arendășirăți
  • arendășiserăți
  • arendășiseți
a III-a (ei, ele)
  • arendășesc
 (să)
  • arendășească
  • arendășeau
  • arendășiră
  • arendășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arendăși, arendășescverb

  • 1. rar A avea ocupația de arendaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El nu mai voia să arendășească. Era hotărît să se mute în București. SANDU-ALDEA, D. N. 211. DLRLC
etimologie:
  • arendaș DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.