ARENDĂȘIE, s. f. Ocupația arendașului. – Arendaș + suf. -ie.

arendășie sf [At: I. IONESCU, D. 216 / V: (îrg) arân~ / E: arendaș + -ie] 1 Ocupația de arendaș. 2 Exploatarea unei moșii prin arendare (2) Si: (îvr) arendatorie.

ARENDĂȘIE sf. 1 ⚚ Ocupațiunea de arendaș ¶ 2 Locuința unui arendaș.

ARENDĂȘIE, arendășii, s. f. Ocupația arendașului. – Arendaș + suf. -ie.

ARENDĂȘIE, arendașii, s. f. Ocupația de arendaș; exploatare exercitată de arendași. Nu ne trebuie arendășie, coană, că nu mai putem în nici un chip... iar ne văzurăm robi ca înainte vreme, pe vremea turcilor. Dar noi ne-am săturat de robie, nu mai putem răbda. DUMITRIU, B. F. 84.

ARENDĂȘIE, arendășii, s. f. Ocupație de arendaș; exploatare exercitată de arendaș. – Din arendaș + suf. -ie.

arândășie sf vz arendășie

arendășie s. f., art. arendășia, g.-d. arendășii, art. arendășiei

arendășie s. f., art. arendășia, g.-d. arendășii, art. arendășiei

arendășie s. f., art. arendășia, g.-d. art. arendășiei; pl. arendășii

ARENDĂȘIE s. arendășit. (Arendașul se ocupa cu ~.)

ARENDĂȘIE s. arendășit. (Arendașul se ocupa cu ~.)