2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ardeiat, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: ~ați, ~e / E: ardeia] 1 a (D. mâncămri) în care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). 2 a (Înv; fig) Supărăcios. 3 a (Înv; fig) Irascibil. 4 a (Fig) Care este usturător și dureros. 5 a (Rar; îs) Prețuri ~e Prețuri exagerate. 6 av (Rar; îe) A vinde ~ A vinde la preț mare.

ARDEIÁT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) în care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). – V. ardeia.

ARDEIÁT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) În care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). [Pr.: -de-iat] – V. ardeia.

ARDEIÁT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mîncări) în care s-a pus mult ardei, cu gust iute, înțepător. Merge [mustul] cu mititeii ardeiați, cu fripturile grase, cu pastrama sărată. PAS, Z. I 171.

ARDEIÁT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) În care s-a pus mult ardei; iute. – V. ardeia.

ardeiat a. 1. dres cu ardeiu; 2. fig. care s’aprinde lesne.

ardeĭát, -ă adj. Ĭute piperat, usturător, de gustu ardeĭuluĭ.

ardeiá [At: POLIZU / P: ~de-ia / Pzi: ~iéz / E: ardei] 1 vt A condimenta o mâncare cu ardei (2) iute sau cu boia. 2 vt (Pex) A pipera. 3 vi (Înv) A pișcă la limbă. 4 vr (Fam; fig; d. oameni) A se irita (lesne).

ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mâncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. – Din ardei.

ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mâncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. [Pr.: -de-ia] – Din ardei.

ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A da unei mîncări gust de ardei; a presăra cu ardei; a iuți. 2. Refl. Fig. (Despre oameni, familiar) A se irita, a se mînia, a se supăra.

ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A da unei mâncări gust de ardei; a iuți. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se irita, a se supăra. – Din ardei.

A SE ARDEÍA mă ~iéz intranz. fam. (despre oameni) A deveni din ce în ce mai nervos; a se irita; a se enerva. /Din ardei

A ARDEIÁ ~iéz tranz. (mâncăruri, alimente) A prepara cu ardei iute; a iuți. [Sil. -de-ia] /Din ardei


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ardeiá (a ~) vb., ind. prez. 3 ardeiáză, 1 pl. ardeiém; conj. prez. 3 să ardeiéze; ger. ardeínd

ardeiá vb., ind. prez. 1 sg. ardeiéz, 3 sg. și pl. ardeiáză, 1 pl. ardeiém; conj. prez. 3 sg. și pl. ardeiéze; ger. ardeínd

ardeia (ind. prez. 3 sg. și pl. ardeiază, 1 pl. ardeiem, ger. ardeind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARDEIÁ vb. a (se) iuți. (Mâncarea s-a ~.)

ARDEIÁ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, înfuria, mânia, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.

ARDEIA vb. a (se) iuți. (Mincarea s-a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: ardeiat
ardeiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ardeiat
  • ardeiatul
  • ardeiatu‑
  • ardeia
  • ardeiata
plural
  • ardeiați
  • ardeiații
  • ardeiate
  • ardeiatele
genitiv-dativ singular
  • ardeiat
  • ardeiatului
  • ardeiate
  • ardeiatei
plural
  • ardeiați
  • ardeiaților
  • ardeiate
  • ardeiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ardeia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ardeia
  • ardeiere
  • ardeiat
  • ardeiatu‑
  • ardeind
  • ardeindu‑
singular plural
  • ardeia
  • ardeiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ardeiez
(să)
  • ardeiez
  • ardeiam
  • ardeiai
  • ardeiasem
a II-a (tu)
  • ardeiezi
(să)
  • ardeiezi
  • ardeiai
  • ardeiași
  • ardeiaseși
a III-a (el, ea)
  • ardeia
(să)
  • ardeieze
  • ardeia
  • ardeie
  • ardeiase
plural I (noi)
  • ardeiem
(să)
  • ardeiem
  • ardeiam
  • ardeiarăm
  • ardeiaserăm
  • ardeiasem
a II-a (voi)
  • ardeiați
(să)
  • ardeiați
  • ardeiați
  • ardeiarăți
  • ardeiaserăți
  • ardeiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ardeia
(să)
  • ardeieze
  • ardeiau
  • ardeia
  • ardeiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ardeiat

  • 1. (Despre mâncăruri) În care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iute un exemplu
    exemple
    • Merge [mustul] cu mititeii ardeiați, cu fripturile grase, cu pastrama sărată. PAS, Z. I 171.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ardeia
    surse: DEX '98 DEX '09

ardeia

etimologie:

  • ardei
    surse: DEX '09 DEX '98