11 definiții pentru archebuză

ARCHEBÚZĂ, archebuze, s. f. Veche armă de foc, asemănătoare cu pușca. – Din fr. arquebuse.

ARCHEBÚZĂ, archebuze, s. f. Veche armă de foc, asemănătoare cu pușca. – Din fr. arquebuse.

ARCHEBÚZĂ, archebuze, s. f. Veche armă de foc semânînd cu o pușcă.

ARCHEBÚZĂ, archebuze, s. f. Veche armă de foc, asemănătoare cu pușca. – Fr. arquebuse.

archebúză s. f., g.-d. art. archebúzei; pl. archebúze

archebúză s. f., g.-d. art. archebúzei; pl. archebúze

archebúză sf [At: BĂLCESCU, ap. CADE / Pl: ~ze / E: fr arquebuse] Veche armă de foc asemănătoare cu pușca.

ARCHEBÚZĂ s.f. Armă de foc din evul mediu, asemănătoare cu pușca. [< fr. arquebuse].

ARCHEBÚZĂ s. f. armă de foc din evul mediu, asemănătoare cu pușca. (< fr. arquebuse)

archebuză f. veche armă de foc anterioară muschetei și puștii: printre mii de săbii și mii de archebuze AL. (= fr. arquebuse).

*archebúză f., pl. e (fr. arquebuse, d. it. arcobugio și archibugio, d. arco, arc, și bugio, gaură). Pușcă primitivă din evu mediŭ.

Intrare: archebuză
archebuză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular archebu archebuza
plural archebuze archebuzele
genitiv-dativ singular archebuze archebuzei
plural archebuze archebuzelor
vocativ singular
plural