2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
arcá sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/17 / Pl: ~le / E: tc arca] 1 (Reg; mpl)Temelie. 2 (Înv; fig; pentru sprijinitorii domnitorilor români la înalta Poartă) Protector. 3 (Îvr) Avocat. 4 (Îvr) Mijlocitor.
arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de aurelian
- acțiuni
ARCA s. f. (Mold., ȚR) Protector, înalt demnitar al Porții, care sprijinea pe domnii români. A: [Matei-Vodă] dedesă știre și la arcalele sale, ce avea la împărăție, de sila ce-i făcea Vasilie-Vodă. M. COSTIN. B: Auzind Ștefan-Vodă de moartea arcalii lui și a nădejdii lui..., s-au întristat pînă în suflet. R. POPESCU. ♦︎ (Olt.) Avocat, mijlocitor. Sŭgla golnikĭ. Arca sau pîrîș (?) MARDARIE, 246. Hodatai (-do-). Solitoriu. Împăcătoriu. Arca. MARDARIE, 274. Etimologie: tc. arka. Cf. procator, urător.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese știre și la arcalele sale (Cost. I,306).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARCÁ s. v. apărător, bază, fundament, fundație, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, temelie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arca s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAȚIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR. TEMELIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
arcá (-ále), s. f. – Sprijin, reazem, protecție, ocrotire. Tc. arka (Șeineanu, III, 7; DAR). Înv. (sec. XVII). – Der. arcaliu, adj. (puternic, influent), din tc. arkali.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT204) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||