2 intrări

8 definiții

arcá sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/17 / Pl: ~le / E: tc arca] 1 (Reg; mpl)Temelie. 2 (Înv; fig; pentru sprijinitorii domnitorilor români la înalta Poartă) Protector. 3 (Îvr) Avocat. 4 (Îvr) Mijlocitor.

arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză

ARCÁ s. v. apărător, bază, fundament, fundație, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, temelie.

arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)

arcá (-ále), s. f. – Sprijin, reazem, protecție, ocrotire. Tc. arka (Șeineanu, III, 7; DAR). Înv. (sec. XVII). – Der. arcaliu, adj. (puternic, influent), din tc. arkali.

ARCA s. f. (Mold., ȚR) Protector, înalt demnitar al Porții, care sprijinea pe domnii români. A: [Matei-Vodă] dedesă știre și la arcalele sale, ce avea la împărăție, de sila ce-i făcea Vasilie-Vodă. M. COSTIN. B: Auzind Ștefan-Vodă de moartea arcalii lui și a nădejdii lui..., s-au întristat pînă în suflet. R. POPESCU. ♦︎ (Olt.) Avocat, mijlocitor. Sŭgla golnikĭ. Arca sau pîrîș (?) MARDARIE, 246. Hodatai (-do-). Solitoriu. Împăcătoriu. Arca. MARDARIE, 274. Etimologie: tc. arka. Cf. procator, urător.

arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese știre și la arcalele sale (Cost. I,306).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arca s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAȚIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR. TEMELIE.

Intrare: arca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arca arcare arcat arcând singular plural
archea arcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) archez (să) archez arcam arcai arcasem
a II-a (tu) archezi (să) archezi arcai arcași arcaseși
a III-a (el, ea) archea (să) archeze arca arcă arcase
plural I (noi) arcăm (să) arcăm arcam arcarăm arcaserăm, arcasem*
a II-a (voi) arcați (să) arcați arcați arcarăți arcaserăți, arcaseți*
a III-a (ei, ele) archea (să) archeze arcau arca arcaseră
Intrare: arcare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arcare arcarea
plural arcări arcările
genitiv-dativ singular arcări arcării
plural arcări arcărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)