2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arcá sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/17 / Pl: ~le / E: tc arca] 1 (Reg; mpl)Temelie. 2 (Înv; fig; pentru sprijinitorii domnitorilor români la înalta Poartă) Protector. 3 (Îvr) Avocat. 4 (Îvr) Mijlocitor.

arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)

ARCA s. f. (Mold., ȚR) Protector, înalt demnitar al Porții, care sprijinea pe domnii români. A: [Matei-Vodă] dedesă știre și la arcalele sale, ce avea la împărăție, de sila ce-i făcea Vasilie-Vodă. M. COSTIN. B: Auzind Ștefan-Vodă de moartea arcalii lui și a nădejdii lui..., s-au întristat pînă în suflet. R. POPESCU. ♦︎ (Olt.) Avocat, mijlocitor. Sŭgla golnikĭ. Arca sau pîrîș (?) MARDARIE, 246. Hodatai (-do-). Solitoriu. Împăcătoriu. Arca. MARDARIE, 274. Etimologie: tc. arka. Cf. procator, urător.

arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese știre și la arcalele sale (Cost. I,306).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARCÁ s. v. apărător, bază, fundament, fundație, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, temelie.

arca s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAȚIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR. TEMELIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arcá (-ále), s. f. – Sprijin, reazem, protecție, ocrotire. Tc. arka (Șeineanu, III, 7; DAR). Înv. (sec. XVII). – Der. arcaliu, adj. (puternic, influent), din tc. arkali.

Intrare: arcare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcare
  • arcarea
plural
  • arcări
  • arcările
genitiv-dativ singular
  • arcări
  • arcării
plural
  • arcări
  • arcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: arca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arca
  • arcare
  • arcat
  • arcatu‑
  • arcând
  • arcându‑
singular plural
  • archea
  • arcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • archez
(să)
  • archez
  • arcam
  • arcai
  • arcasem
a II-a (tu)
  • archezi
(să)
  • archezi
  • arcai
  • arcași
  • arcaseși
a III-a (el, ea)
  • archea
(să)
  • archeze
  • arca
  • arcă
  • arcase
plural I (noi)
  • arcăm
(să)
  • arcăm
  • arcam
  • arcarăm
  • arcaserăm
  • arcasem
a II-a (voi)
  • arcați
(să)
  • arcați
  • arcați
  • arcarăți
  • arcaserăți
  • arcaseți
a III-a (ei, ele)
  • archea
(să)
  • archeze
  • arcau
  • arca
  • arcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)