2 intrări

7 definiții

arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză

arcá sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/17 / Pl: -le / E: tc arca] 1 (Reg; mpl)Temelie. 2 (Înv; fig; pentru sprijinitorii domnitorilor români la înalta Poartă) Protector. 3 (Îvr) Avocat. 4 (Îvr) Mijlocitor.

ARCÁ s. v. apărător, bază, fundament, fundație, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, temelie.

arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)

arcá (-ále), s. f. – Sprijin, reazem, protecție, ocrotire. Tc. arka (Șeineanu, III, 7; DAR). Înv. (sec. XVII). – Der. arcaliu, adj. (puternic, influent), din tc. arkali.

arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese [!] știre și la arcalele sale (Cost. I,306).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arcá s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAȚIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR. TEMELIE.

Intrare: arcare
arcare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arcare arcarea
plural arcări arcările
genitiv-dativ singular arcări arcării
plural arcări arcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: arca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arca arcare arcat arcând singular plural
archea arcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) archez (să) archez arcam arcai arcasem
a II-a (tu) archezi (să) archezi arcai arcași arcaseși
a III-a (el, ea) archea (să) archeze arca arcă arcase
plural I (noi) arcăm (să) arcăm arcam arcarăm arcaserăm, arcasem*
a II-a (voi) arcați (să) arcați arcați arcarăți arcaserăți, arcaseți*
a III-a (ei, ele) archea (să) archeze arcau arca arcaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)