3 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arcanea sf vz arcan1

ARCANEA (pl. -nele) sf. Trans. = ARCANA.

ARCAN1, arcane, s. n. 1. Laț pentru prinderea sau pentru priponirea animalelor, în special a vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde (cu ajutorul arcanului) și a lua cu forța în armată; a arcăni; p. gener. a aduce, a lua cu forța. 2. (Art.) Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tăt., ucr. arkan.

ARCĂNI, arcănesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A prinde cu arcanul1. – Din arcan1.

ARCĂNI, arcănesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A prinde cu arcanul1. – Din arcan1.

arcan1 sn [At: AMIRAS. ap. LET. III, 118/4/ V: ha-, (reg) alcan1, -ana, -anea / Pl: ~e / E: ucr аркан] 1 Laț pentru prinderea sau priponirea vitelor. 2 (Înv) Laț folosit pentru capturarea dușmanilor. 3 (Pop; îe) A prinde (duce) cu -ul A duce pe cineva cu forța. 4 (Înv; îae; d. tineri) A duce cu forța în armată. 5 (Reg; art) Dans popular românesc, asemănător cu sârba. 6 Melodia arcanului1 (5).

arcăni vt [At: ALECSANDRI, P. II, 287 / Pzi: ~nesc / E: arcan1] (Îvr) 1-2 A prinde cu arcanul1 (1-2).

ARCAN (pl. -ane) sn. 1 Funie lungă ce se aruncă, făcîndu-i-se un laț, asupra cailor sălbatici ca să-i prindă; în vechime se întrebuința și ca armă ofensivă: Mînz ce fuge ca șolcanul, De nu-l prinde nici ~ul (ALECS.-P.); în vremile trecute, se întrebuința arcanul pentru a prinde pe tinerii ce urmau să servească ca ostași: pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu ~ul (CRG.); de aci: a prinde pe cineva cu ~ul, a-l aduce să stea silit într’un loc 2 Laț 3 Joc popular, un fel de horă: ~ul e un joc ce-l joacă numai flăcăii (VOR.) [tc.].

ARCĂNI (-ănesc) vb. tr. A prinde cu arcanul: Dar Fulga svîrle lațul, de gît îI arcănește (ALECS.).

ARCAN1, arcane, s. n. 1. Laț pentru prinderea sau priponirea animalelor, în special a vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde (cu ajutorul arcanului) și a lua cu forța în armată; a arcăni; p. gener. a aduce, a lua cu forța. 2. (Art.) Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tăt., ucr. arkan.

ARCAN1, arcane, s. n. Laț pentru prinderea sau pentru priponitul vitelor. Zaporojenii au prins cu arcanele cîțiva harmasari tineri. SADOVEANU, N. P. 272. Văcarii împresurați de cîni umblau călări, alergau înainte, se întorceau, ghioagele și arcanele zburau prin rumeneala inserării și aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268. Spune, spune, barbă sură, Căișorii cum se fură, Cum se iau din bătătură Pe negură Și pe brumă? – Cu ochiul arcanului. TEODORESCU, P. P. 299. ◊ Expr. A prinde sau a ochi (pe cineva) cu arcanul = (în trecut, în regimul feudal) a prinde, a lua cu forța în armată; fig. a aduce, a lua (pe cineva) cu forța. Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V. 83. Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cîtuși, să-l trimeată la Piatra. CREANGĂ, A. 8. ♦ (Învechit) Funie lungă cu un laț la unul din capete, folosită odinioară ca armă de război. Toți călări și înarmați Cu săgeți, cu buzdugane Și la brîie cu arcane. ALECSANDRI, P. P. 207.

ARCĂNI, arcănesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A prinde cu arcanul. Dar Fulga zvîrle lațul, de gît îl arcănește [pe cal]. ALECSANDRI, P. A. 166.

ARCAN1, arcane, s. n. Laț pentru prinderea sau pentru priponirea vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde, a lua cu forța în armată; p. ext. a aduce, a lua cu forța. ♦ (Înv.) Funie lungă cu un laț la unul dintre capete, folosită odinioară ca armă de război și de vînat. – Tc. arkan.

ARCĂNI, arcănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A prinde cu arcanul. – Din arcan1.

ARCAN ~e n. Laț pentru prinderea sau priponirea vitelor. ◊ A prinde cu ~ul a lua și duce pe cineva cu forța. /<tat. arkan

arcan n. Mold. 1. odinioară, funie răsucită din păr de cal (întrebuințată ca armă de atac): de Litfeni un buzdugan, de Unguri un arcan AL.; 2. azi, funie lungă cu un ochiu de prins caii: crește cai sălbatici și-i prinde cu arcanul AL.; 3. V. arcana. [Turc. ARKAN, funie, laț: termen special Moldovei și de origină tătărească].

arcănì v. a prinde cu arcanul: svârle lațul, de gât îl arcănește AL.

1) arcán n., pl. e (rut. rus. tăt. turc. arkan). Laț de prins caiĭ, în vechime întrebuințat și în bătălie. Prins cu arcanu, se zice ironic despre un ofițer saŭ funcționar de moda veche saŭ care face impresiunea că e pus cu de-a sila într’o funcțiune, pin aluziune la modu de recrutare de odinioară. Un dans popular în Munt., numit și arcaná (Vrancea) și -neá (Trans. Bucov.), f., pl. ale, ele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arcan (laț) (pop.) s. n., pl. arcane

arcanul (dans) s. n. art., neart. arcan

arcăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcănesc, 3 sg. arcănește, imperf. 1 arcăneam; conj. prez. 1 sg. să arcănesc, 3 să arcănească

!arcan (laț) (pop.) s. n., pl. arcane

*arcanul (dans) s. n. art., neart. arcan

arcăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. arcănește, imperf. 3 sg. arcănea; conj. prez. 3 să arcănească

arcan (laț, taină) s. n., pl. arcane

arcăni vb., ind. prez. 1 sg. arcănesc, 3 sg. arcănește, imperf. 3 sg. arcănea; conj. prez. 3 sg. și pl. arcănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARCAN s. v. laț, secret, ștreang, taină.

arcan s. v. LAȚ. SECRET. ȘTREANG. TAINĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arcan (arcane), s. n. – Laț pentru prinderea vitelor. Tc., tăt. arkan (Miklosich, Fremdw., 175; Berneker 30; Lokotsch 102); cf. pol., rut., rus. arkan. Der. arcan(ea), s. f. (dans tipic); arcăni, vb. (a prinde cu arcanul). Miklosich, Wander., 12, consideră că pol. arkan provine din rom. mai curînd decît din tăt., ceea ce pare îndoielnic.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arcanul, joc popular românesc din nordul Moldovei. În timpul stăpânirii austro-ungare asupra Bucovinei, se juca la încorporarea recruților, ca un simbol al prinderii acestora cu „arcanul”. Aparține tipului sârbă* comună. Formație de semicerc, astăzi mixtă dar în trecut bărbătească, cu ținuta de umeri. Cuprinde pași simpli, de plimbare sau „bătuți”, și multe figuri de virtuozitate executate la comandă. Pe vremuri jocul se încheia cu o doină* pe care toți o ascultau în genunchi. V. bărbuncul.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

arcan, arcane, s. n. închisoare

Intrare: arcanea
arcanea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arcan (laț)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcan
  • arcanul
  • arcanu‑
plural
  • arcane
  • arcanele
genitiv-dativ singular
  • arcan
  • arcanului
plural
  • arcane
  • arcanelor
vocativ singular
plural
alcan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcan
  • alcanul
  • alcanu‑
plural
  • alcane
  • alcanele
genitiv-dativ singular
  • alcan
  • alcanului
plural
  • alcane
  • alcanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harcan
  • harcanul
plural
  • harcane
  • harcanele
genitiv-dativ singular
  • harcan
  • harcanului
plural
  • harcane
  • harcanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcanea
  • arcaneaua
plural
  • arcanele
  • arcanelele
genitiv-dativ singular
  • arcanele
  • arcanelei
plural
  • arcanele
  • arcanelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcana
  • arcanaua
plural
  • arcanale
  • arcanalele
genitiv-dativ singular
  • arcanale
  • arcanalei
plural
  • arcanale
  • arcanalelor
vocativ singular
plural
Intrare: arcăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arcăni
  • arcănire
  • arcănit
  • arcănitu‑
  • arcănind
  • arcănindu‑
singular plural
  • arcănește
  • arcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arcănesc
(să)
  • arcănesc
  • arcăneam
  • arcănii
  • arcănisem
a II-a (tu)
  • arcănești
(să)
  • arcănești
  • arcăneai
  • arcăniși
  • arcăniseși
a III-a (el, ea)
  • arcănește
(să)
  • arcănească
  • arcănea
  • arcăni
  • arcănise
plural I (noi)
  • arcănim
(să)
  • arcănim
  • arcăneam
  • arcănirăm
  • arcăniserăm
  • arcănisem
a II-a (voi)
  • arcăniți
(să)
  • arcăniți
  • arcăneați
  • arcănirăți
  • arcăniserăți
  • arcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • arcănesc
(să)
  • arcănească
  • arcăneau
  • arcăni
  • arcăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arcan, arcanesubstantiv neutru

  • 1. Laț pentru prinderea sau pentru priponirea animalelor, în special a vitelor. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Zaporojenii au prins cu arcanele cîțiva harmasari tineri. SADOVEANU, N. P. 272. DLRLC
    • format_quote Văcarii împresurați de cîni umblau călări, alergau înainte, se întorceau, ghioagele și arcanele zburau prin rumeneala înserării și aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268. DLRLC
    • format_quote Spune, spune, barbă sură, Căișorii cum se fură, Cum se iau din bătătură Pe negură Și pe brumă? – Cu ochiul arcanului. TEODORESCU, P. P. 299. DLRLC
    • 1.1. învechit Funie lungă cu un laț la unul din capete, folosită odinioară ca armă de război. DLRLC
      • format_quote Toți călări și înarmați Cu săgeți, cu buzdugane Și la brîie cu arcane. ALECSANDRI, P. P. 207. DLRLC
      • diferențiere Laț folosit pentru capturarea dușmanilor. MDA2
    • chat_bubble în trecut A prinde cu arcanul = a prinde (cu ajutorul arcanului) și a lua cu forța în armată. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: arcăni
      • format_quote Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V. 83. DLRLC
      • format_quote Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cătuși, să-l trimeată la Piatra. CREANGĂ, A. 8. DLRLC
  • 2. articulat (numai) singular Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 MDA2 DEX '98
etimologie:

arcăni, arcănescverb

  • 1. în trecut A prinde cu arcanul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar Fulga zvîrle lațul, de gît îl arcănește [pe cal]. ALECSANDRI, P. A. 166. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.