2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arcam sn vz alcam

alcam sn [At: CORESI, ap. HEM 768 / Pl: ~uri / E: mg alkalom „prilej”] (Îvr) 1 Viclenie. 2 Capcană. 3 Prilej de ceartă. 4 (Fam; lpl) Fițe.

ALCAM (pl. -muri) sn. 1 Viclenie, cursă: ne-am cufundat și ne chinuim în năpăștile vrăjmașului și în ~urile lui (COR.) 2 Trans. (TRIB.) (BUD.) Viclenie, apucături ascunse, tertipuri [ung. alkalom].

arca vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)

ALCAM s.n. (Criș.) Ocazie, prilej. Că n-au sucuit Dumnăzău cu binta sa a păzi pre om, ce vreame cu alcam îngăduiaște păcătoșilor pre pocanie. C 1692, 511v. Etimologie: magh. alkalom. Cf. m e i d e a n (2).

alcám n., pl. urĭ (ung. alkalom, tractat, ocaziune, caz). Vechĭ. (Cor.). Azĭ Trans. Rar. Viclenie, cursă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arca vb., ind. prez. 3 sg. archea

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alcam (-muri), s. n. – Viclenie, șiretlic, tertip. Mag. alkalom „ocazie, șansă”. Înv., supraviețuiește în anumite puncte din Trans.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alcam, alcamuri s.n. (reg.) apucătură, viclenie

alcam, alcamuri, s.n. (înv., reg.) 1. Viclenie. 2. Amabilitate (fățarnică). – Din magh. alkalom „prilej, ocazie” (DER, MDA).

Intrare: alcam
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcam
  • alcamul
  • alcamu‑
plural
  • alcamuri
  • alcamurile
genitiv-dativ singular
  • alcam
  • alcamului
plural
  • alcamuri
  • alcamurilor
vocativ singular
plural
arcam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arca (vb.)
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arca
  • arcare
  • arcat
  • arcatu‑
  • arcând
  • arcându‑
singular plural
  • archea
  • arcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • archez
(să)
  • archez
  • arcam
  • arcai
  • arcasem
a II-a (tu)
  • archezi
(să)
  • archezi
  • arcai
  • arcași
  • arcaseși
a III-a (el, ea)
  • archea
(să)
  • archeze
  • arca
  • arcă
  • arcase
plural I (noi)
  • arcăm
(să)
  • arcăm
  • arcam
  • arcarăm
  • arcaserăm
  • arcasem
a II-a (voi)
  • arcați
(să)
  • arcați
  • arcați
  • arcarăți
  • arcaserăți
  • arcaseți
a III-a (ei, ele)
  • archea
(să)
  • archeze
  • arcau
  • arca
  • arcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alcam, alcamurisubstantiv neutru

etimologie:

arca, archezverb

  • 1. A (se) arcui. MDN '00
    sinonime: arcui
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.