2 intrări

20 de definiții

ÁRCĂ, arce, s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. Îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca.

ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca.

ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. (Fig.) Mai fericit ca legendarul Noe, Din toată omenirea inundată În arca mea nu am decît o fată... Deasupra lumii noi plutim în voie. TOPÎRCEANU, M. 23. ◊ (De obicei în expr.) Arca lui Noe = corabia lui Noe; fig. îngrămădire de oameni și animale.

ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Expr. Arca lui Noe = corabia lui Noe; fig. îngrămădire de oameni și de animale. – It. arca (lat. lit. arca).

árcă (rar) s. f., g.-d. art. árcei; pl. árce

árcă s. f., g.-d. art. árcei; pl. árce

árcă sf [At: MARIAN, NU. 337 / Pl: arce / E: it, lat arca] 1 (Îs) -ca lui Noe Corabia lui Noe. 2 (Fig; îas) îngrămădire de oameni și animale. 3 (Rar) Corabie. 4 (Înv; îs) -a alianței Chivotul legii.

ÁRCĂ s.f. Corabie legendară în care s-ar fi adăpostit Noe în timpul potopului; (p. ext.) corabie. [Pl. -ce. / < lat. arca].

ÁRCĂ s. f. (rar) corabie. (< it., lat. arca)

árcă (árce), s. f. – Corabie. Lat. arca (sec. XIXI).

ÁRCĂ árce f. Vas mare cu pânze, folosit, în trecut, la transport. ◊ Arca lui Noe corabia legendară a lui Noe, supraviețuitorul potopului biblic. /<lat., it. arca

*árcă f., pl. e (lat. arca, ladă. V. raclă). Corabia lui Noe. Arca alianțeĭ, chivotu, ladă în care Jidaniĭ păstraŭ tablele legiĭ.

arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză

arcá sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/17 / Pl: -le / E: tc arca] 1 (Reg; mpl)Temelie. 2 (Înv; fig; pentru sprijinitorii domnitorilor români la înalta Poartă) Protector. 3 (Îvr) Avocat. 4 (Îvr) Mijlocitor.

arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)

arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese [!] știre și la arcalele sale (Cost. I,306).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arcá s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAȚIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR. TEMELIE.

Intrare: arcă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arcă arca
plural arce arcele
genitiv-dativ singular arce arcei
plural arce arcelor
vocativ singular
plural
Intrare: arca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arca arcare arcat arcând singular plural
archea arcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) archez (să) archez arcam arcai arcasem
a II-a (tu) archezi (să) archezi arcai arcași arcaseși
a III-a (el, ea) archea (să) archeze arca arcă arcase
plural I (noi) arcăm (să) arcăm arcam arcarăm arcaserăm, arcasem*
a II-a (voi) arcați (să) arcați arcați arcarăți arcaserăți, arcaseți*
a III-a (ei, ele) archea (să) archeze arcau arca arcaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)