2 definiții pentru arboriform
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
arborifórm adj. m., pl. arborifórmi; f. sg. arborifórmă, pl. arborifórme
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ARBORI- „arbore, arbust, plantă lemnoasă”. ◊ L. arbor, oris „copac, arbore” > fr. arbori-, it. id., engl. id. > rom. arbori-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care servește pentru combaterea unor plante lemnoase; ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește în arbori; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu arboricultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care studiază cultura arborilor și a arbuștilor; ~form (v. -form), adj., cu înfățișare de arbore; ~gen (v. -gen2) adj., care produce arbori.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||