3 intrări
33 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
arbitrare sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: arbitra] 1 (Spt) Supraveghere a unei întreceri sportive. 2-3 Soluționare a unui litigiu de către un arbitru1 (1-2).
ARBITRA, arbitrez, vb. I. Tranz. 1. A soluționa un litigiu în calitate de arbitru. 2. A conduce desfășurarea unei competiții sportive. – Din fr. arbitrer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARBITRA, arbitrez, vb. I. Tranz. 1. A soluționa un litigiu în calitate de arbitru. 2. A conduce desfășurarea unei competiții sportive. – Din fr. arbitrer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ARBITRAR, -Ă, (1, 2) arbitrari, -e, adj., (3) arbitraruri, s. n. 1. Adj. Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic. 2. Adj. Care este făcut, ales etc. la întâmplare. 3. S. n. Faptă, acțiune, situație arbitrară (1, 2). – Din fr. arbitraire, lat. arbitrarius.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arbitra vt [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 191 / Pzi: ~rez / E: fr arbitrer] 1-2 A soluționa un litigiu în calitate de arbitru1 (1-2). 3 A face o evaluare în calitate de arbitru1 (3). 4 (Spt) A supraveghea desfășurarea regulamentară a unei întreceri sau competiții stabilind rezultatele obținute de competitori. 5 (Fig; rar) A avea un cuvânt hotărâtor într-o situație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arbitrar, ~ă [At: (a. 1848) URICARIUL X, 1/9/ V: (înv) ~iu (pl: -iuri), ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr arbitraire, lat arbitrarius] 1 a Care pornește dintr-o hotărâre individuală, fără a ține cont de părerea altora, de adevăr etc. Si: abuziv. 2 av Samavolnic. 3 a (Mat; îs) Cantitate ~ă Cantitate căreia i se atribuie o valoare oarecare. 4 a Care este făcut, ales etc. la întâmplare. 5 a (Mat; d. constante, numere, funcții etc.) Care este ales la întâmplare Si: oarecare. 6-7 sn Faptă, acțiune, situație arbitrară (1,4). 8 sn (Jur) Judecată proprie liberă, nesupusă nici unui articol de lege.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arbitrarie a vz arbitrar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arbitrariu a vz arbitrar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ARBITRAR I. adj. Care se face după voia, după bunul plac al cuiva: autoritate ~ă; judecată ~ă: legea scrisă trebue să ție locul voinței ~e și a bunului plac (I.-GH.) II. adv. Într’un mod în care nu se ia în seamă decît voința, capriciul cuiva: cine guvernează ~, nu se poate să nu deștepte nemulțumiri. III. sbst. Lucru făcut numai după voia, după capriciul cuiva: într’o societate bine organizată, ~ul trebue să dispară [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARBITRAR, -Ă, arbitrari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic. 2. Adj. Care este făcut, ales etc. la întâmplare. 3. S. n. Faptă, acțiune, situație arbitrară (1, 2). – Din fr. arbitraire, lat. arbitrarius.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARBITRA, arbitrez, vb. E Tranz. (Folosit și absolut; cu privire la pricini) A judeca în calitate de arbitru. A supraveghea și a conduce desfășurarea reglementară a unei competiții sportive. Ți-am spus că nu joc [tenis]. Sînt obosit. Mai tîrziu. Acuma, uite, joacă cu d-l Bogoiu... – Perfect. Și dumneata ne arbitrezi. SEBASTIAN, T. 87.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARBITRAR, -Ă, arbitrari, -e, adj. Care pornește dintr-o hotărîre luată după propria apreciere sau după bunul plac al cuiva, fără a ține seamă de părerea altuia; samavolnic. Paginile istoriei Moldovei și Valahiei, de vor fi scrise de o mînă tare, nepărtinitoare și independentă, vor fi pline de actele arbitrare ale acestor noi despoți [fanarioții]. BĂLCESCU, O. I 71. ◊ (Substantivat) Negînd existența unor legi obiective ale vieții sociale în socialism, unii economiști au susținut că statul poate «să creeze», «să transforme» legile economice ale socialismului. În fond, această concepție duce la admiterea anarhiei și a fatalismului în viața socială, la arbitrar și aventură în politică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 52. ♦ (Făcut) la întîmplare, fără nici un sistem; întîmplător. Marx a dovedit că societatea se dezvoltă potrivit anumitor legi obiective, care acționează independent de voința oamenilor; prin aceasta istoria societății a încetat de a mai fi o îngrămădire arbitrară și haotică de fapte și întîmplări și s-a transformat într-o știință. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARBITRA, arbitrez, vb. I. Tranz. A judeca o pricină în calitate de arbitru. ♦ A supraveghea și a conduce desfășurarea unei competiții sportive. – Fr. arbitrer.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARBITRAR, -Ă, arbitrari, -e, adj. Care pornește dintr-o hotărîre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia; samavolnic. ♦ (Făcut) la întîmplare; întîmplător. – Fr. arbitraire (lat. lit. arbitrarius).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARBITRA vb. I. tr. A judeca o pricină ca arbitru. ♦ A conduce desfășurarea reglementară a unei competiții sportive. [< fr. arbitrer, cf. lat. arbitrari].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARBITRAR, -Ă adj. 1. (Făcut) la întîmplare. 2. (Făcut) după bunul plac; samavolnic. [< fr. arbitraire, cf. lat. arbitrarius].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARBITRA vb. tr. 1. a soluționa un diferend ca arbitru. 2. a conduce desfășurarea regulamentară a unei competiții sportive. (< fr. arbitrer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ARBITRAR, -Ă I. adj. 1. (făcut) după bunul plac, abuziv, samavolnic. 2. (făcut) la întâmplare. II. s. n. faptă, acțiune, situație arbitrară (I). (< fr. arbitraire, lat. arbitrarius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ARBITRA ~ez tranz. 1) (litigii, diferende etc.) A soluționa în calitate de arbitru. 2) (competiții sportive) A conduce în calitate de arbitru. [Sil. -bi-tra] /<fr. arbitrer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARBITRAR ~ă (~i, ~e) 1) (despre oameni) Care acționează după bunul plac, neluând în seamă pe nimeni. 2) Care este făcut la întâmplare. [Sil. -bi-trar] /<fr. arbitraire, lat. arbitrarius
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arbitrar a. care nu ascultă de nici o lege: putere arbitrară. ║ n. putere despotică, act ilegal al guvernului. ║ adv. după bunul plac.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*arbitrár, -ă adj. (lat. arbitrarius; fr. arbitraire). Care nu știe de lege, despotic, samovolnic: guvern arbitrar. Adv. În mod arbitrar, autoritar, turcește: a proceda arbitrar. S. n., pl. urĭ. Despotizm, samovolnicie. (Rar și arbitrarietate, format ca contrarietate, varietate). V. ucaz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*arbitrațiúne f. (lat. arbitrátio, -ónis). Jur. Evaluare cu grămada. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*arbitréz v. tr. (fr. arbitrer, d. lat. arbitrari). Judec, decid, evaluez ca arbitru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arbitra (a ~) (desp. -bi-tra) vb., ind. prez. 1 sg. arbitrez, 3 arbitrează; conj. prez. 1 sg. să arbitrez, 3 să arbitreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arbitrar2 (după bunul plac) (desp. -bi-trar) adj. m., pl. arbitrari; f. arbitrară, pl. arbitrare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arbitra (a ~) (-bi-tra) vb., ind. prez. 3 arbitrează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arbitrar1 (după bunul plac) (-bi-trar) adj. m., pl. arbitrari; f. arbitrară, pl. arbitrare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arbitra vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. arbitrez, 3 sg. și pl. arbitrează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arbitrar (după bunul plac) adj. m. (sil. -trar), pl. arbitrari; f. sg. arbitrară, pl. arbitrare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arbitrar («după bunul plac»)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARBITRAR adj., adv. 1. adj. v. abuziv. 2. adv. v. abuziv. 3. adj. întâmplător. (O alegere ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARBITRAR adj., adv. 1. adj. abuziv, despotic, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (O măsură ~.) 2. adv. abuziv, samavolnicește. (Procedează ~.) 3. adj. întîmplător. (O alegere ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ARBITRAR, -Ă adj. (< fr. arbitraire, cf. lat. arbitrarius): în sintagma caracter arbitrar (al semnuiui lingvistic) – v. semn lingvistic.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: ar-bi-tra
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: ar-bi-trar
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
arbitra, arbitrezverb
- 1. A soluționa un litigiu în calitate de arbitru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. A conduce desfășurarea unei competiții sportive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ți-am spus că nu joc [tenis]. Sînt obosit. Mai tîrziu. Acuma, uite, joacă cu d-l Bogoiu... – Perfect. Și dumneata ne arbitrezi. SEBASTIAN, T. 87. DLRLC
-
etimologie:
- arbitrer DEX '09 DEX '98 DN
arbitrar, arbitrarăadjectiv
- 1. Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: abuziv samavolnic
- Paginile istoriei Moldovei și Valahiei, de vor fi scrise de o mînă tare, nepărtinitoare și independentă, vor fi pline de actele arbitrare ale acestor noi despoți [fanarioții]. BĂLCESCU, O. I 71. DLRLC
-
- 2. Care este făcut, ales etc. la întâmplare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: întâmplător
- Marx a dovedit că societatea se dezvoltă potrivit anumitor legi obiective, care acționează independent de voința oamenilor; prin aceasta istoria societății a încetat de a mai fi o îngrămădire arbitrară și haotică de fapte și întîmplări și s-a transformat într-o știință. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. DLRLC
-
etimologie:
- arbitraire DEX '09 DEX '98 DN
- arbitrarius DEX '09 DEX '98 DN