aratru, s.n. (arh.) Plug de lemn (utilizat în anumite zone din Maram. până la începutul sec. al XX-lea). ■ Termenul mai este atestat doar la macedoromâni; în spațiul dacoromân s-a mai consemnat forma arat „plug”, în reg. Muscel (v. DER, 368). – Lat. aratrum „plug” (Pușcariu, după DER).

aratru, s.n. – (arh.) Plug de lemn (utilizat în anumite regiuni din Maramureș până la începutul sec. al XX-lea). Termenul aratru mai este atestat doar la macedoromâni. În spațiul dacoromân s-a mai consemnat forma arat „plug”, în reg. Muscel (v. DER, 368). – Lat. aratrum „plug” (Pușcariu, cf. DER); „Cercetând terminologia agrară referitoare la plug, băimăreanul V. Bologa a ajuns la concluzia că se pot reconstitui trei etape istorice ale agriculturii cu reflex terminologic corespunzător: dacicul ler, latinul aratru și slavicul plug” (Latiș, 1993: 147).

aratru, s.n. – Plug de lemn (utilizat în anumite regiuni din Maramureș, până în sec. al XX-lea). – Lat. aratrum „plug” (DER); „Cercetând terminologia agrară referitoare la plug, băimăreanul V. Bologa a ajuns la concluzia că se pot reconstitui trei etape istorice ale agriculturii cu reflex terminologic corespunzător: dacicul ler (de unde refrenul colindelor străvechi: leru-i ler), latinul aratru și, în sfârșit, slavicul plug” (Latiș 1993: 147).