ararul av vz arar²

ARAR adv. Arareori. – A³ + rar.

aorar sn vz arar

arar¹ [At: DIONISIE, C., ap. HEM 1463 / V: (înv) ha~, haral, (îvp) ~iu, harariu, ~i, urări, or~, ur~ (pl urare) / Pl: ~i, ~e / E: tc harâr] 1 (Îrg) sn Țesătură groasă și rară, din păr de capră, din care se făceau traiste pentru cai sau cu care se acopereau căruțe. 2 sn (Îrg) Țesătură de păr din care se făceau corturi. 3 sn (Îrg) Coviltir acoperit cu arar (2). 4 sn (Pop) Giulgiu. 5 sm (Îrg) Sac mare din pânză groasă. 6 sm (Îrg) Sac mare de lână. 7 sn (Îrg) Cantitatea de lână pentru un arar (6).

arar² av [At: ANON. CAR., ap. DA / V: ~e¹, (nob) ararul / E: a + rar] (Îoc ades, adesea, adeseori) Rar.

arare¹ av vz arar²

arari sm vz arar¹

arariu sn vz arar¹

haral sn vz arar¹

harar sn vz arar¹

harariu sn vz arar¹

ARAR(E) = ARARE-ORI.

ARAR (pl. -are) sn. ⛓ Țol gros și rar, țesut din păr de capră, din care se fac desagi, se acoper căruțe, etc; pînză groasă ordinară, din care se fac saci, etc. [tc. harar].

ARAR adv. Rareori, arareori. – A³ + rar.

ARAR adv. (În opoziție cu adesea, adeseori) Rar, rareori. Arar se rătăcește [pe baltă] glas de om. DRAGOMIR, în POEZ. N. 194. Petre... îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă energic. REBREANU, R. I 215. Arar se vede fire de om trecînd prin sat. DELAVRANCEA, S. 5. Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248.

ARAR² s. n. Țesătură groasă și rară din păr de capră, folosită la acoperit căruțele sau la confecționarea sacilor. – Tc. harar.

ARAR¹ adv. Rar, rareori. [Var.: arare adv.] – Din a³ + rar.

ARARE adv. v. arar¹.

ARAR adv. 1) La intervale de timp mai mari decât cele obișnuite; rar. 2) pop. Fără grabă; încet. A păși ~. A vorbi ~. /a + rar

haral n. V. harar.

harar (haral) n. 1. sac din păr de capră: bate Turcii de-i omoară și mi-i bagă prin harale de mi-i dă pe Olt la vale POP.; 2. un fel de țol gros și rar țesut din păr de capră din care se fac traiste pentru cai sau se acoper căruțe. [Turc. HARAR].

arár, V. harar.

harál, V. harar.

harár m. (turc. harar, ngr. harári, sîrb. harar, id.). Sud. Rar azĭ. Mare sac (2 metri) de dus lîna. Conținutu acestuĭ sac. S. n., pl. e. Munt. Un fel de țol (de păr de capră) din care se fac traĭste, coviltire saŭ corturĭ. – Și arar și haral. V. țuhal.

arar adv.

ARAR adv. v. rareori.

ARAR adv. arareori, rar, rareori. (Se duce ~ pe la el.)

Arar ≠ deseori

arar (-re), s. n. – Prelată din păr de capră. Tc. harar (Lokotsch 832).