5 definiții pentru aranjoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aranjor, ~oare smf [At: CONV. LIT. XL, 524 / Pl: ~i, ~oare / E: fr arrangeur] 1 (Înv) Persoană care aranjează dansurile la baluri. 2 Persoană care face un aranjament muzical.

ARANJÓR, -OÁRE, aranjori, -oare, s. m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. – Din fr. arrangeur.

ARANJÓR, -OÁRE, aranjori, -oare, s. m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. – Din fr. arrangeur.

ARANJÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. /<fr. arrangeur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*aranjoáre s. f., g.-d. art. aranjoárei; pl. aranjoáre

aranjoáre s. f., pl. aranjoáre

Intrare: aranjoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aranjoare
  • aranjoarea
plural
  • aranjoare
  • aranjoarele
genitiv-dativ singular
  • aranjoare
  • aranjoarei
plural
  • aranjoare
  • aranjoarelor
vocativ singular
  • aranjoare
  • aranjoareo
plural
  • aranjoarelor

aranjor, -oare aranjoare aranjor

  • 1. Persoană care face un aranjament muzical.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: