5 definiții pentru aranjoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARANJÓR, -OÁRE, aranjori, -oare, s. m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. – Din fr. arrangeur.
ARANJÓR, -OÁRE, aranjori, -oare, s. m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. – Din fr. arrangeur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
aranjor, ~oare smf [At: CONV. LIT. XL, 524 / Pl: ~i, ~oare / E: fr arrangeur] 1 (Înv) Persoană care aranjează dansurile la baluri. 2 Persoană care face un aranjament muzical.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARANJÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care face un aranjament muzical. /<fr. arrangeur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
*aranjoáre s. f., g.-d. art. aranjoárei; pl. aranjoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aranjoáre s. f., pl. aranjoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: aranjoare
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
aranjor, -oare aranjoare aranjor
- 1. Persoană care face un aranjament muzical.surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- limba franceză arrangeursurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00