2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aranjare sf [At: DA / V: (înv) ~ngia~ / Pl: ~jări / E: aranja] 1 Punere în ordine Si: aranjat1 (1). 2 (Pex) Decorare.

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja.V. aranja.

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja.V. aranja.

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a aranja; punere în ordine, rînduire. Aranjarea cărților în bibliotecă.

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja; punere în ordine, rânduire.

ARANJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aranja; ordonare, așezare, punere în ordine. [< aranja].

*aranjáre f. Acțiunea de a aranja o dată.

aranja [At: COSTINESCU / V: (înv) ~ngia, ~ngea[1] / Pzi: ~jez / E: fr arranger] 1 vt A pune într-o anumită ordine. 2-3 vtr A(-și) potrivi ținuta exterioară. 4 vt A pune la cale o afacere, o căsătorie etc. 5 vt (Fam) A face cuiva un rău (din răzbunare). 6 vt (Fam) A bate zdravăn. 7-8 vtr A conveni cu cineva să procedeze într-un anumit fel. 9 vr A-și face o situație, un rost în viață. 10 vt A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. 11 vt (Fam; d. jocuri, întreceri etc.) A măslui, 12 vt (Fam) A sabota. 13 vt (Fam) A face să fie convenabil. 14 vt(a) (Fam; îe) Se aranjează! Se rezolvă.

  1. Varianta arangea nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.

ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.

ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune în ordine, în bună rinduială; a pune la locul potrivit, a potrivi. Ionuț vine din curtea Măriei și aranjează sub haină un pachet. DAVIDOGLU, M. 14. Aranjez căruța frumos și învățătorul intră în casă să-și aducă sacii. PREDA, I. 91. Încerc să-mi aranjez buchetul. Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25. ◊ Refl. A-și potrivi aspectul exterior (toaleta, coafura etc.). Doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mînă. REBREANU, R. I 28. ♦ Tranz. (Familiar, cu privire la oameni) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 2. Refl. (Uneori cu nuanță peiorativă) A-și face un rost în viață. Poate vine vremea să mă aranjez altfel. SADOVEANU, P. M. 132. Am auzit că te-ai aranjat. SAHIA, N. 95. 3. Tranz. A transcrie o bucată muzicală pentru unul ori mai multe instrumente sau voci.

ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune în ordine, în rânduială; a potrivi. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară; a (se) găti. ♦ Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 2. Refl. A-și face un rost în viață. 3. Tranz. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Fr. arranger.

ARANJÁ vb. I. 1. tr. A rândui, a ordona (lucruri, ființe etc.) ♦ A pune la cale; a isprăvi cu bine o acțiune, o întreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rău. 2. (refl.) A lua anumite măsuri în interes personal. ♦ A se înțelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-și potrivi ținuta exterioară, a se găti. 3. tr. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < fr. arranger].

ARANJÁ vb. I. tr. 1. a rândui, a pune în ordine. ◊ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rău. 3. a prelucra, a transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite măsuri în interes personal; a-și face un rost. ◊ a se înțelege cu cineva, a se pune bine. ◊ a-și potrivi ținuta exterioară. (< fr. arranger)

A ARANJÁ ~éz tranz. 1) A pune într-o anumită ordine; a ordona; a orândui; a dispune; a așeza. ~ lucrurile. 2) (aparate, mecanisme, automobile etc.) A face să funcționeze în condiții bune. 3) (afaceri, probleme etc.) A aduce la condițiile cerute printr-un acord mutual. 4) (persoane) A pune la punct. 5) (persoane) A desemna într-un post sau într-o funcție bună; a așeza. 6) (fapte, stări de lucruri etc.) A satisface în toate privințele. 7) (piese muzicale) A prelucra pentru a fi interpretat de instrumente sau pentru voce. 8) A face să se aranjeze. /<fr. arranger

A SE ARANJÁ mă ~éz intranz. 1) A-și potrivi toaleta. 2) A-și face un rost în viață. 3) (despre persoane) A se așeza pe o linie dreaptă; a se alinia. /<fr. arranger

aranjà v. 1. a pune în ordine, a regula; 2. a termina învoindu-se.

*aranjéz v. tr. (fr. arranger, d. rang, rînd, rang). Rînduĭesc, deretic, așez, regulez, ordonez: a aranja lucrurile pin casă, cărțile în dulap. Potrivesc, regulez, îndrept, dreg: a aranja o mașină. Fig. Regulez, rînduĭesc, întocmesc: a-țĭ aranja bine viața. Căpătuĭesc, pun într’o situațiune bună: șĭ-a aranjat fiiĭ. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuĭva, aștern, defaĭm: lasă, că-l aranjez eŭ la minister! Pun la cale saŭ termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Îmĭ așez lucrurile pin casă după mutare: pînă mîne ne aranjăm. Fig. Îmĭ fac o situațiune: s’a aranjat bine pin politică. Mă învoĭesc, ajung la o înțelegere: lasă, că ne vom aranja ușor!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aranjáre s. f., g.-d. art. aranjắrii; pl. aranjắri

aranjáre s. f., g.-d. art. aranjării; pl. aranjări

arată toate definițiile

Intrare: aranjare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aranjare
  • aranjarea
plural
  • aranjări
  • aranjările
genitiv-dativ singular
  • aranjări
  • aranjării
plural
  • aranjări
  • aranjărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aranja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aranja
  • aranjare
  • aranjat
  • aranjatu‑
  • aranjând
  • aranjându‑
singular plural
  • aranjea
  • aranjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aranjez
(să)
  • aranjez
  • aranjam
  • aranjai
  • aranjasem
a II-a (tu)
  • aranjezi
(să)
  • aranjezi
  • aranjai
  • aranjași
  • aranjaseși
a III-a (el, ea)
  • aranjea
(să)
  • aranjeze
  • aranja
  • aranjă
  • aranjase
plural I (noi)
  • aranjăm
(să)
  • aranjăm
  • aranjam
  • aranjarăm
  • aranjaserăm
  • aranjasem
a II-a (voi)
  • aranjați
(să)
  • aranjați
  • aranjați
  • aranjarăți
  • aranjaserăți
  • aranjaseți
a III-a (ei, ele)
  • aranjea
(să)
  • aranjeze
  • aranjau
  • aranja
  • aranjaseră
arangia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aranjare

etimologie:

  • vezi aranja
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

aranja arangia

  • 1. tranzitiv A pune ceva în ordine, în rânduială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ordona (aranja) potrivi rândui 3 exemple
    exemple
    • Ionuț vine din curtea Măriei și aranjează sub haină un pachet. DAVIDOGLU, M. 14.
      surse: DLRLC
    • Aranjez căruța frumos și învățătorul intră în casă să-și aducă sacii. PREDA, I. 91.
      surse: DLRLC
    • Încerc să-mi aranjez buchetul. Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A(-și) potrivi ținuta exterioară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: găti un exemplu
      exemple
      • Doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mînă. REBREANU, R. I 28.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A face ca ceva să funcționeze în bune condiții.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: conveni
    • 1.4. A pune la cale; a isprăvi cu bine o acțiune, o întreprindere.
      surse: DN
  • 2. tranzitiv familiar A face cuiva un rău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Lasă că te aranjez eu!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. reflexiv A-și face un rost în viață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Poate vine vremea să mă aranjez altfel. SADOVEANU, P. M. 132.
      surse: DLRLC
    • Am auzit că te-ai aranjat. SAHIA, N. 95.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: