2 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja.V. aranja.

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja.V. aranja.

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a aranja; punere în ordine, rînduire. Aranjarea cărților în bibliotecă.

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja; punere în ordine, rânduire.

aranjáre s. f., g.-d. art. aranjắrii; pl. aranjắri

aranjáre s. f., g.-d. art. aranjării; pl. aranjări

aranjáre sf [At: DA / V: (înv) -ngia- / Pl: -jări / E: aranja] 1 Punere în ordine Si: aranjat1 (1). 2 (Pex) Decorare.

ARANJÁRE s. 1. așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rânduială, rânduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. v. pregătire. 3. facere, pregătire. (~ patului.) 4. v. reglare. 5. v. reglementare. 6. v. gătire.

ARANJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aranja; ordonare, așezare, punere în ordine. [< aranja].

*aranjáre f. Acțiunea de a aranja o dată.

ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.

ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.

ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune în ordine, în bună rinduială; a pune la locul potrivit, a potrivi. Ionuț vine din curtea Măriei și aranjează sub haină un pachet. DAVIDOGLU, M. 14. Aranjez căruța frumos și învățătorul intră în casă să-și aducă sacii. PREDA, I. 91. Încerc să-mi aranjez buchetul. Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25. ◊ Refl. A-și potrivi aspectul exterior (toaleta, coafura etc.). Doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mînă. REBREANU, R. I 28. ♦ Tranz. (Familiar, cu privire la oameni) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 2. Refl. (Uneori cu nuanță peiorativă) A-și face un rost în viață. Poate vine vremea să mă aranjez altfel. SADOVEANU, P. M. 132. Am auzit că te-ai aranjat. SAHIA, N. 95. 3. Tranz. A transcrie o bucată muzicală pentru unul ori mai multe instrumente sau voci.

ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune în ordine, în rânduială; a potrivi. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară; a (se) găti. ♦ Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 2. Refl. A-și face un rost în viață. 3. Tranz. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Fr. arranger.

aranjá (a ~) vb., ind. prez. 3 aranjeáză, 1 pl. aranjắm; conj. prez. 3 să aranjéze; ger. aranjấnd

aranjá vb., ind. prez. 1 sg. aranjéz, 3 sg. și pl. aranjeáză, 1 pl. aranjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. aranjéze; ger. aranjând

aranjá [At: COSTINESCU / V: (înv) -ngia, -ngea / Pzi: -jéz / E: fr arranger] 1 vt A pune într-o anumită ordine. 2-3 vtr A(-și) potrivi ținuta exterioară. 4 vt Apune la cale o afacere, o căsătorie etc. 5 vt (Fam) A face cuiva un rău (din răzbunare). 6 vt (Fam) A bate zdravăn. 7-8 vtr A conveni cu cineva să procedeze într-un anumit fel. 9 vr A-și face o situație, un rost în viață. 10 vt A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. 11 vt (Fam; d. jocuri, întreceri etc.) A măslui, 12 vt (Fam) A sabota. 13 vt (Fam) A face să fie convenabil. 14 vt(a) (Fam; îe) Se aranjează! Se rezolvă.

ARANJÁ vb. 1. a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. v. pregăti. 3. v. pune. 4. a face, a pregăti. (~ patul.) 5. (a-și) așeza, a(-și) potrivi. (Își ~ cravata.) 6. a așeza, a îndrepta, a netezi. (Își ~ părul.) 7. v. regla. 8. a potrivi, a ticlui, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a o brodi. (A ~ astfel lucrurile încât...) 9. v. rezolva. 10. v. reglementa. 11. v. găti.

ARANJÁ vb. v. denunța, pârî, reclama, spune.

Intrare: aranjare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aranjare aranjarea
plural aranjări aranjările
genitiv-dativ singular aranjări aranjării
plural aranjări aranjărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aranja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aranja aranjare aranjat aranjând singular plural
aranjea aranjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aranjez (să) aranjez aranjam aranjai aranjasem
a II-a (tu) aranjezi (să) aranjezi aranjai aranjași aranjaseși
a III-a (el, ea) aranjea (să) aranjeze aranja aranjă aranjase
plural I (noi) aranjăm (să) aranjăm aranjam aranjarăm aranjaserăm, aranjasem*
a II-a (voi) aranjați (să) aranjați aranjați aranjarăți aranjaserăți, aranjaseți*
a III-a (ei, ele) aranjea (să) aranjeze aranjau aranja aranjaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)