2 intrări

8 definiții

araméică/aramáică (limbă) (-me-i-/-ma-i-) s. f., g.-d. art. araméicei/aramáicei

araméică/aramáică (limba) s. f., g.-d. art. araméicei/aramáicei

ARAMÉIC, -Ă, arameici, -ce, adj. Care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (1), privitor la aceste limbi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de arameeni (1); arameeană. [Pr.: -me-ic. – Var.: aramáic, -ă adj.] – Cf. arameean.

ARAMÉIC, -Ă, arameici, -ce, adj. Care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (1), privitor la aceste limbi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de arameeni (1); arameană. [Pr.: -me-ic] – Cf. aramean.

!araméic/aramáic (-me-ic/-ma-ic) adj. m., pl. araméici/ aramáici; f. araméică/aramáică, pl. araméice/aramáice

araméic adj. m., pl. araméici; f. sg. araméică, pl. araméice

araméic, ~ă sf a [At: DEX2 / P: -me-ic / Pl: ~ici, -ice / E: ns cf aramean] 1-2 (Limbă) care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (1).

araméic/aramáic, -ă adj. (Despre idiomuri) Din familia limbilor semitice, în care sunt scrise cărți de cult ale evreilor; aramean. ◊ (s.f.) Limbă semitică, una dintre cele mai importante ale antichității. (după fr. araméen, sem. aramaik)

Intrare: arameică
arameică
substantiv feminin (F4) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arameică arameica
plural
genitiv-dativ singular arameice arameicei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: arameic
arameic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arameic arameicul arameică arameica
plural arameici arameicii arameice arameicele
genitiv-dativ singular arameic arameicului arameice arameicei
plural arameici arameicilor arameice arameicelor
vocativ singular
plural