2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aramean, ~ă [At: DEX2 / P: ~me-an / Pl: ~eeni, ~eene / E: fr araméen] 1 smp Populații semitice nomade care trăiau în Antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia. 2-3 smf, a (Persoană) care aparținea populației arameenilor (1). 4 a Referitor la arameeni (2). 5 sf Arameică (1). modificată

ARAMEÁN, -Ă adj. v. arameean.

ARAMEEÁN, -Ă, arameeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații semitice nomade care au trăit în Antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia; (și la sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține arameenilor (1), privitor la arameeni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de arameeni (1); arameică. [Pr.: -me-ean.Var.: arameán, -ă adj.] – Din fr. araméen. corectată

ARAMEÁN, -Ă, aremeeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populații semitice nomade care au trăit în antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia; (și la sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține arameenilor (1), privitor la arameeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de arameeni (1); arameică. [Pr.: -me-an] – Din fr. araméen.

arameán, -ă adj. Arameic. (< fr. araméen, sem. aramaik)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arameeánă (limbă) (-me-ea-) s. f., g.-d. art. arameénei

!arameeán (-me-ean) adj. m., s. m., pl. arameéni (-me-eni); adj. f., s. f. arameeánă, pl. arameéne

arameán s. m., adj. m. (sil. -me-an-), pl. araméeni; f. sg. arameánă, pl. araméene

arameánă (limba) s. f. (sil. -me-a-), g.-d. art. arameénei

Intrare: arameeană
arameeană substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arameea
  • arameeana
plural
  • arameene
  • arameenele
genitiv-dativ singular
  • arameene
  • arameenei
plural
  • arameene
  • arameenelor
vocativ singular
plural
Intrare: arameean (adj.)
arameean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A24)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arameean
  • arameeanul
  • arameeanu‑
  • arameea
  • arameeana
plural
  • arameeni
  • arameenii
  • arameene
  • arameenele
genitiv-dativ singular
  • arameean
  • arameeanului
  • arameene
  • arameenei
plural
  • arameeni
  • arameenilor
  • arameene
  • arameenelor
vocativ singular
plural
aramean adjectiv
adjectiv (A21)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aramean
  • arameanul
  • arameanu‑
  • aramea
  • arameana
plural
  • arameeni
  • arameenii
  • arameene
  • arameenele
genitiv-dativ singular
  • aramean
  • arameanului
  • arameene
  • arameenei
plural
  • arameeni
  • arameenilor
  • arameene
  • arameenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arameean (adj.) arameană aramean

etimologie:

arameean, -ă (persoană) arameană arameean arameeană

  • 1. (la) plural Populații semitice nomade care au trăit în Antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care aparține uneia dintre aceste populații.
      surse: DEX '09

etimologie: