arahidă sf [At: PANȚU, PL. / V: -achidă / Pl: ~de / E: fr arachide] (Bot) 1 Alună de pământ (Arachis hypogaea). 2 (Lpl) Alune.

ARAHIDĂ, arahide, s. f. Alună de pămînt.

ARAHIDĂ, arahide, s. f. Alună de pămînt. – Fr. arachide (< gr.).

ARAHIDĂ s.f. Plantă tropicală din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele sale, numite „alune de pămînt”. ♦ Fructul acestei plante. [< fr. arachide].

ARAHIDĂ s. f. plantă leguminoasă tropicală, cu fructe comestibile, bogate în grăsimi: „alune de pământ”. ◊ fructul însuși. (< fr. arachide)

ARAHIDĂ ~e f. 1) Plantă tropicală al cărei fruct comestibil se formează în sol și este foarte bogat în ulei. 2) Fructul acestei plante; alună de pământ; alună americană. [G.-D. arahidei] /<fr. arachide

arachidă sf vz arahidă

arachidă f. plantă (numită obișnuit fistic) din familia leguminoaselor, cultivată la tropice pentru uleiul gras al fructului ei.

*arachídă f., pl. e (vgr. arakís, -ídos, dim. d. árakos, astfel de năhut). Bot. O plantă leguminoasă papilionacee (árachis hypogáea) care crește pe la tropice (Africa, America și chear în Spania și în sudu Franciiĭ). Fructele eĭ îs niște păstărĭ care se dezvoltă supt pămînt (cum arată numele de hypogaea) și aŭ cîte 2-3 boabe care se mănîncă maĭ ales prăjite, ca și năhutu. Din ele se scoate un bun undelemn care se întrebuințează și în săpunărie. Pop se numesc alune americane.

arahidă (plantă; sămânță) s. f., g.-d. art. arahidei; pl. arahide

arahidă (plantă, sămânță) s. f., g.-d. art. arahidei; pl. arahide

arahidă s. f., g.-d. art. arahidei; pl. arahide

ARAHIDĂ s. v. alună de pământ.

ARAHIDA s. (BOT.; Arachis hypogae) alună americană, alună de pămînt.