ARABESC, arabescuri, s. n. 1. Ornament specific decorației arabe, care constă din combinații de linii și de motive geometrice sau din combinări de motive reprezentând plante (stilizate). 2. Ornament muzical; p. ext. scurtă compoziție muzicală cu caracter grațios și avântat. 3. Una dintre figurile baletului clasic (inspirată din dansul oriental). – Din fr. arabesque.

arabesc, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 284 / V: ~ă sf / Pl: ~uri, ~bești, (înv) ~besce / E: fr arabesque] 1 sn Ornamentație specifică artei arabe (2), cu împletituri complicate de linii și motive vegetale. 2 sf Scurtă compoziție muzicală grațioasă. 3 sn Ornament muzical. 4 sn Figură de dans în care un picior e întins orizontal înapoi iar brațele sunt întinse înainte.

*ARABESC sn. 🔷 ⛏ Mai adesea pl. ARABESCURI, desenuri sau sculpturi de formă capricioasă, în care sînt amestecate frunze, ramuri, fructe, etc., înlănțuite sau împletite cu măestrie și cu mult gust; gen obicinuit în arta arabă (🖼 168 ): Sub bolta cizelată cu fine ~uri (ALECS.) [fr.].

ARABESC, arabescuri, s. n. 1. Ornament specific decorației arabe, care constă din combinații de linii și de motive geometrice sau din combinări de motive reprezentând plante (stilizate). 2. Ornament muzical; p. ext. scurtă combinație muzicală cu caracter grațios și avântat. 3. Una dintre figurile baletului clasic (inspirată din dansul oriental). – Din fr. arabesque.

ARABESC, arabescuri, s. n. Ornament de origine arabă, constînd din diverse figuri (linii, frunze, flori etc.) împletite simetric. Și parcu-ntreg cu arabescuri albe-negre Părea... ca sub un clopot magnific de cleștar. CAMlL PETRESCU, V. 25. Pe zidul din Alhambra lucește-n răsărit Un chioșc în filigrană de marmură-aurie, Cu stîlpi și arabescuri de jur împodobit. ALECSANDRI, P. III 76.

ARABESC, arabescuri, s. n. Ornament specific decorației arabe, pictat sau sculptat, constînd din diverse figuri (linii, flori, frunze etc.) împletite simetric. – Fr. arabesque.

ARABESC s.n. (Mai ales la pl.) 1. Ornament inspirat din arta arabă. ♦ Motiv decorativ ornamental cu linii și curbe înclinate bizar, constînd din diverse figuri (linii, frunze, flori etc.) împletite simetric. 2. (Coregr., sport) Poziție în dansul academic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul liber întins și ridicat înapoi. // s.f. Compoziție muzicală cu caracter avîntat și grațios. [Pl. -uri. / < fr. arabesque, it. arabesco, germ. Arabeske].

ARABESC I. s. n. 1. ornament inspirat din arta arabă. ◊ motiv decorativ ornamental din diverse combinații de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric. 2. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod. 3. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul și brațul liber spre orizontală. 4. ornament muzical. II. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată. (< fr. arabesque)

ARABESC ~uri n. 1) Ornamentație specifică artei arabe (constând dintr-un amestec de linii, frunze, forme geometrice etc.). 2) Linie sinuoasă, formată din curbe. 3) Figură de balet (inspirată din dansul oriental). /<fr. arabesque

arabesc n., pl. arabescuri, împletituri caprițioase de frunze, flori, animale (podoabe obișnuite de arhitectura arabă): chioșc cu stâlpi și arabescuri de jur împodobit AL.

*arabésc n., pl. urĭ (fr. arabesque, d. it. arabesco). Ornamente în pictură saŭ sculptură format din animale, frunze, florĭ, ramurĭ și alte figurĭ de fantazie după obiceĭu Arabilor, care, fiind-că Coranu nu le permite să reprezente oamenĭ, s’aŭ perfecționat în acest fel de ornamente.

arabescă sf vz arăbesc

arăbesc, ~ească [At: GORJAN, H. 1/3 / Pl: ~ești / E: arab + -esc] 1-6 a Arab (2, 4-8). 7-8 sf, a (Șîs) Limba ~ (Limba) arabă (12-13). 9 a Arab (10). 10 a (Pex) Oriental.

*ARĂBESC adj. 🌍 Din Arabia, al Arabilor [arab].

ARĂBESC, -EASCĂ, arăbești, adj. Arab. Avea vodă-Calimah o iapă arăbească și o păzeau slujitorii ca ochii din cap. SADOVEANU, O. I 462.

ARĂBESC, -EASCĂ, arăbești, adj. Arab. – Din arab + suf. -esc.

ARĂBESC ~ească (~ești) v. ARAB I. /arab + suf. ~esc

*arăbésc, -eáscă adj. (d. Arab). De Arab saŭ din Arabia, arabic: cal, tip arăbesc.

arabesc (ornament) s. n., pl. arabescuri

arabesc (ornament) s. n., pl. arabescuri

arabesc (ornament) s. n., pl. arabescuri

arăbesc adj. m., f. arăbească; pl. m. și f. arăbești

arăbesc adj. m., f. arăbească; pl. m. și f. arăbești

arăbesc adj. m., f. arăbească; pl. m. și f. arăbești

ARĂBESC adj. v. arab.

ARĂBESC adj. arab, arabic, (pop.) arăpesc. (Popoarele ~.)

arabesc I. Elementul decorativ din artele plastice care a sugerat lui Schumann titlul uneia dintre lucrările sale pentru pian (op. 18), în legătură, probabil, cu caracterul sinuos și capricios al desenului melodic; titlul de a. se mai întâlnește și la alți compozitori (ex. Debussy). II. Figură în baletul clasic (curbă formată de piciorul și brațul opus tinzând spre orizontală).