arșá sf vz harșa

arșá, V. harșa.

harșá și arșá f. (turc. hașa, d. ar. ghašiĭe). Vechĭ. Cĭoltar, șabracă, postav ornat care acopere șaŭa.

valtráp n., pl. urĭ (rus. valĭtráp, d. germ. waltrappe). Șabracă, îmbrăcămintea de paradă a șeleĭ în armată. – Odinioară cĭoltar și arșa.