arșa sf vz harșa

arșá, V. harșa.

valtrap sn [At: BULETIN, F. (1843), 418¹/27 / V: (înv) ~ldr~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: rs вальтрап, cf ger Waltrappe, Waldrappe] 1 Învelitoare, de obicei împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spatele calului (sub șa³) Si: abai, cioltar (1), harșa, ibâncă, pocladă, șabracă, țol². 2 (Înv) Ghetră (1).

harșá și arșá f. (turc. hașa, d. ar. ghašiĭe). Vechĭ. Cĭoltar, șabracă, postav ornat care acopere șaŭa.

valtráp n., pl. urĭ (rus. valĭtráp, d. germ. waltrappe). Șabracă, îmbrăcămintea de paradă a șeleĭ în armată. – Odinioară cĭoltar și arșa.