4 definiții pentru arătoriu

ARĂTÓRIU, -IE, arătorii, adj. (Învechit, despre unelte). Care servește la arat sau la alte munci agricole. Specimene de instrumente arătorii. ODOBESCU, S. I 480.

ARĂTÓRIU, -IE, arătorii, adj. (Înv., despre unelte) Care servește la arat sau la alte munci agricole. – După fr. aratoire.

arătóriu1, -ie a vz aratoriu

arătoriu2, -ie a, sm vz arător

Intrare: arătoriu
arătoriu
adjectiv (A109) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arătoriu arătoriul arătorie arătoria
plural arătorii arătoriii arătorii arătoriile
genitiv-dativ singular arătoriu arătoriului arătorii arătoriei
plural arătorii arătoriilor arătorii arătoriilor
vocativ singular
plural