2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arămit1 sn [At: SEVASTOS, N. 269/13 / Pl: ~uri / V: ~mat1 / E: arămi] (Pop; asr) Arămire.

arămit2, ~ă a [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG / V: ~mat2 / E: arămi] (Pop; asr) Care este acoperit cu un strat subțire de aramă (1). 2 Care are culoarea aramei Si: arămuit2 (2).

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat de aramă; cuprat. – V. arămi.

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat de aramă; cuprat. – V. arămi.

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte) Suflat sau acoperit cu un strat de aramă. Fier cositorit sau arămit.

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de aramă. – V. arămi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arămítă, arămite, s.f. – (reg.) Țuica din prima distilare (Memoria, 2004). „Fruntea horincii”; arcoziță, șpirt, țuslă. La prima fiertură a borhotului se obține o cantitate superficială de alcool cu o tărie de 80-90 grade. Pe vremuri, această horincă de leac se oprea, fiind folosită în gospodărie pentru diverse tămăduiri (ulterior, înlocuită cu spirtul medicinal). – Part. lui arămi.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

arămit, -ă, arămiți, -te, adj. beat

Intrare: arămită
arămită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arămi
  • arămita
plural
  • arămite
  • arămitele
genitiv-dativ singular
  • arămite
  • arămitei
plural
  • arămite
  • arămitelor
vocativ singular
plural
Intrare: arămit
arămit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arămit
  • arămitul
  • arămitu‑
  • arămi
  • arămita
plural
  • arămiți
  • arămiții
  • arămite
  • arămitele
genitiv-dativ singular
  • arămit
  • arămitului
  • arămite
  • arămitei
plural
  • arămiți
  • arămiților
  • arămite
  • arămitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arămit

  • 1. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat de aramă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuprat un exemplu
    exemple
    • Fier cositorit sau arămit.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi arămi
    surse: DEX '98 DEX '09