opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arămare sf vz arămire

ARĂMAR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar.

ARĂMIRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei; cuprare. – V. arămi.

ARĂMIRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei; cuprare. – V. arămi.

arămar sm [At: HEM 1468 / V: (pop) -iu / Pl: ~i / E: aramă + -ar(iu)] (Pop; asr) 1 Lucrător în aramă (2). 2 Vânzător de obiecte de aramă (2). 3 (Spc) Căldărar.

arămariu sm vz arămar

arămire sf [At: DA / V: ~mare / E: arămi] (Pop; asr) Acoperire a unui obiect (de metal) cu un strat subțire de aramă (1).

ARĂMAR sm. 🛞 ⚚ Cel ce lucrează sau vinde obiecte de aramă.

ARĂMAR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar.

ARĂMAR, arămari, s. m. Cel care lucrează, fabrică sau vinde obiecte de aramă.

ARĂMIRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei. 1. Acoperirea cu aramă a unui obiect. 2. Depunere, în interiorul țevii unui tun, a unui strat de aramă, rezultat din frecarea proiectilelor pe ghinturi.

ARĂMAR, arămari, s. m. Persoană care lucrează, fabrică sau vinde obiecte de aramă. – Din aramă + suf. -ar.

ARĂMIRE, arămiri, s. f. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei.

ARĂMAR ~i m. Persoană care face sau vinde obiecte din aramă. /aramă + suf. ~ar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arămar (rar) s. m., pl. arămari

arămire s. f., g.-d. art. arămirii; pl. arămiri

arămar (rar) s. m., pl. arămari

arămire s. f., g.-d. art. arămirii; pl. arămiri

arămar s. m., pl. arămari

arămire s. f., g.-d. art. arămirii; pl. arămiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARĂMIRE s. v. cuprare.

ARĂMIRE s. cuprare. (~ unui vas metalic.)

Intrare: arămar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arămar
  • arămarul
  • arămaru‑
plural
  • arămari
  • arămarii
genitiv-dativ singular
  • arămar
  • arămarului
plural
  • arămari
  • arămarilor
vocativ singular
  • arămarule
  • arămare
plural
  • arămarilor
arămariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arămire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arămire
  • arămirea
plural
  • arămiri
  • arămirile
genitiv-dativ singular
  • arămiri
  • arămirii
plural
  • arămiri
  • arămirilor
vocativ singular —
plural —
arămare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arămar, arămarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Aramă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

arămire, arămirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a arămi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuprare
    • 1.1. Acoperirea cu aramă a unui obiect. DLRLC
    • 1.2. Depunere, în interiorul țevii unui tun, a unui strat de aramă, rezultat din frecarea proiectilelor pe ghinturi. DLRLC
etimologie:
  • vezi arămi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.