2 intrări

5 definiții

ARĂDÚCE vb. v. aduce, apropia, asemăna, asemui, imagina, închipui, înfățișa, reprezenta, semăna.

arădúce (-c, -ús), vb.1. A reprezenta, a simboliza. – 2. A se asemăna. – Var. răduce. Lat. redūcĕre „a duce din nou”, sau „a reduce”, cu a- posterior; sau din lat. ad redūcĕre, după Tiktin 86; Pușcariu 105 (lipsește în DAR). Este cuvînt vechi (sec. XVII), dublet al lui reduce, vb., format în sec. XIX pe bază lat.

arădúc și rădúc, -dus, a -dúce v. tr. (lat. ad-redúcere. V. reduc). Vechĭ. Reproduc, reprezent [!], înfățișez, închipuĭ. V. intr. Semăn, am asemănare, aduc cu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arădúce vb. v. ADUCE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNFĂȚIȘA. REPREZENTA. SEMĂNA.

Intrare: arăducere
arăducere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arăducere arăducerea
plural arăduceri arăducerile
genitiv-dativ singular arăduceri arăducerii
plural arăduceri arăducerilor
vocativ singular
plural
Intrare: arăduce
verb (V642) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arăduce arăducere arădus arăducând singular plural
arădu arăduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arăduc (să) arăduc arăduceam arădusei arădusesem
a II-a (tu) arăduci (să) arăduci arăduceai arăduseși arăduseseși
a III-a (el, ea) arăduce (să) arădu arăducea arăduse arădusese
plural I (noi) arăducem (să) arăducem arăduceam arăduserăm arăduseserăm, arădusesem*
a II-a (voi) arăduceți (să) arăduceți arăduceați arăduserăți arăduseserăți, arăduseseți*
a III-a (ei, ele) arăduc (să) arădu arăduceau arăduseră arăduseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)