5 definiții pentru arăduce


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arădúce v vz răduce

arădúc și rădúc, -dus, a -dúce v. tr. (lat. ad-redúcere. V. reduc). Vechĭ. Reproduc, reprezent, înfățișez, închipuĭ. V. intr. Semăn, am asemănare, aduc cu.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARĂDÚCE vb. v. aduce, apropia, asemăna, asemui, imagina, închipui, înfățișa, reprezenta, semăna.

arăduce vb. v. ADUCE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNFĂȚIȘA. REPREZENTA. SEMĂNA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arădúce (-c, -ús), vb.1. A reprezenta, a simboliza. – 2. A se asemăna. – Var. răduce. Lat. redūcĕre „a duce din nou”, sau „a reduce”, cu a- posterior; sau din lat. ad redūcĕre, după Tiktin 86; Pușcariu 105 (lipsește în DAR). Este cuvînt vechi (sec. XVII), dublet al lui reduce, vb., format în sec. XIX pe bază lat.

Intrare: arăduce
verb (V642)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arăduce
  • arăducere
  • arădus
  • arădusu‑
  • arăducând
  • arăducându‑
singular plural
  • arădu
  • arăduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arăduc
(să)
  • arăduc
  • arăduceam
  • arădusei
  • arădusesem
a II-a (tu)
  • arăduci
(să)
  • arăduci
  • arăduceai
  • arăduseși
  • arăduseseși
a III-a (el, ea)
  • arăduce
(să)
  • arădu
  • arăducea
  • arăduse
  • arădusese
plural I (noi)
  • arăducem
(să)
  • arăducem
  • arăduceam
  • arăduserăm
  • arăduseserăm
  • arădusesem
a II-a (voi)
  • arăduceți
(să)
  • arăduceți
  • arăduceați
  • arăduserăți
  • arăduseserăți
  • arăduseseți
a III-a (ei, ele)
  • arăduc
(să)
  • arădu
  • arăduceau
  • arăduseră
  • arăduseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)