ARĂDUI vb. (Criș., Trans. SV) A începe, a porni. Oare în ce zi arăduiră a lucra și a zidire pre Ierusalim, atunci foarte tare să legănă pămîntul. C 1692, 516^v. ♢ Loc. vb. A arădui groasă = a rămîne însărcinată. Aceastea sînt, Sfîntă Marie, muierile... ceale ce îmblă în curvii și arăduiesc groase. AMD 1759, 61^v. Etimologie: magh. eredni. Vezi și arădat, hereghie. Cf. grecioasă (a purcede~).