2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apusean, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / V: (reg) ~san / Pl: ~eni, ~ene / E: apus + -ean] (Îoc răsăritean) 1 a Care se află la apus1 (1). 2-3 smf, a (Locuitor) din apus1 (8). 4 a Care aparține apusului (8). 5 a Caracteristic apusului (8). 6 a (Îs) Biserica ~ă Biserica catolică.

nord-apusean, ~ă a [At: AR (1839), 472/39 / Pl: ~eni, ~ene / E: nord + apusean] 1-2 (Asr) Nord-vestic (1-2).

APUSEÁN, -Ă, apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. ♦ Spec. Care aparține Apusului Europei (sau Americii de Nord), caracteristic vieții de acolo; occidental. ♦ (Substantivat) Locuitor din apusul Europei (sau din America de Nord); occidental. – Apus1 + suf. -ean.

APUSEÁN, -Ă, apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. ♦ Spec. Care aparține apusului Europei (și întregii Americi), caracteristic vieții de acolo; occidental. ♦ (Substantivat) Locuitor din apusul Europei (sau din America); occidental. – Apus1 + suf. -ean.

APUSEÁN, -Ă, apuseni, -e, adj. (În opoziție cu răsăritean) 1. Care se află la apus (în raport cu un punct oarecare de pe glob); vestic. Munții Apuseni. 2. (Prin restricție) Care aparține apusului Europei; occidental.

APUSEÁN, -Ă apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. Regiunile apusene. ♦ Care aparține apusului Europei și Americii; occidental. – Din apus1 + suf. -ean.

APUSEÁN ~eánă (~éni, ~éne) 1) (în opoziție cu răsăritean) Care se află la apus; vestic. 2) Care ține de apus; din apus; din occident; occidental. /apus + suf. ~ean

apusean a. m. 1. care vine dela apus, locuitor d’acolo: stâlp al lumii apusane AL.: 2. catolic: biserică apuseană.

apuseán, -că s., pl. enĭ, ence (d. apus. Cp. cu județean, orășean). Locuitor din apus, occidental. Catolic, de la Roma (în opoz. cu răsăritean, ortodox). Ca adj. (ca și răsăritean) e greșit: munțiĭ din apus, nu apusenĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apuseán adj. m., s. m., pl. apuséni; adj. f., s. f. apuseánă, pl. apuséne

apuseán adj. m., s. m., pl. apuséni; f. sg. apuseánă, pl. apuséne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APUSEÁN adj., s. v. occidental.

APUSEAN adj. occidental, vestic. (Statele ~.)

Apusean ≠ oriental, răsăritean

Intrare: apuseană
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apusea
  • apuseana
plural
  • apusene
  • apusenele
genitiv-dativ singular
  • apusene
  • apusenei
plural
  • apusene
  • apusenelor
vocativ singular
  • apusea
  • apuseano
plural
  • apusenelor
Intrare: apusean (adj.)
apusean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apusean
  • apuseanul
  • apuseanu‑
  • apusea
  • apuseana
plural
  • apuseni
  • apusenii
  • apusene
  • apusenele
genitiv-dativ singular
  • apusean
  • apuseanului
  • apusene
  • apusenei
plural
  • apuseni
  • apusenilor
  • apusene
  • apusenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apusean, -ă apusean (2) apuseană

etimologie:

  • Apus + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98