5 definiții pentru apunător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
apunător, ~oare a [At: CANTEMIR, ap. HEM 1436 / V: (înv) ~uitor, ~uitoriu, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: apune + (ă)tor] 1 Care apune (1). 2 (Fig) Care se sfârșește, încetează.
APUNĂTOR adj. Care apune.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
apuitor, ~oare a vz apunător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
apuitoriu, ~oare a vz apunător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
apunătoriu, ~oare a vz apunător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: apunător
apunător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
apuitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
apuitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
apunătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.