3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apucător, ~oare [At: VARLAAM, C. 382 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: apuca + -(ă)tor] 1 a Care apucă (1). 2-3 smf, a (Prt) (Persoană) care-și însușește (cu lăcomie) ce nu este al său. 4 a (Fig; d. oameni) Lacom. 5-6 sn (Teh) (Partea activă a unui) aparat cu care se apucă (1) o sarcină pentru a o ridica și transporta. 7 sf (La un instrument de apucat) Falcă. 8 sn (La un instrument de apucat) Gheară. 9 sf (Bot; reg) Talpa gâștei (Leonurus cardiaca).

apucătoriu a vz apucător

APUCĂTÓR, -OÁRE, apucători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care apucă, cu care se apucă. ♦ Fig. (Despre oameni) Lacom, hrăpăreț. 2. S. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. – Apuca + suf. -ător.

APUCĂTÓR, -OÁRE, apucători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care apucă, cu care se apucă. ♦ Fig. (Despre oameni) Lacom, hrăpăreți 2. S. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. – Apuca + suf. -ător.

APUCĂTÓR1, apucătoare, s. n. Aparat sau parte a unui aparat cu care se apucă o sarcină pentru a o ridica sau transporta.

APUCĂTÓR2, -OÁRE, apucători, -oare, adj. Care apucă; (mai ales cu sens peiorativ) care are obiceiul de a lua, de a-și însuși un lucru al altuia; lacom, hrăpăreț.

APUCĂTÓR1, apucătoare, s. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate, pentru a o ridica sau transporta. – Din apuca + suf. -(ă)tor.

APUCĂTÓR2, -OÁRE, apucători, -oare, adj. Care apucă; (despre oameni) lacom, hrăpăreț. – Din apuca + suf. -(ă)tor.

APUCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care apucă. 2) fig. (despre persoane) Care este lacom; hrăpăreț. /a (se) apuca + suf. ~ător

apucător a. care apucă cu iuțeală sau lăcomie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apucătór2 s. n., pl. apucătoáre

apucătór1 adj. m., pl. apucătóri; f. sg. și pl. apucătoáre

apucătór adj. m., pl. apucătóri; f. sg. și pl. apucătoáre

apucătór s. n., pl. apucătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APUCĂTOÁRE s. v. talpa-gâștei.

apucătoare s. v. TALPA-GÎȘTEI.

APUCĂTÓR adj. v. hrăpăreț.

APUCĂTOR adj. aprig, hrăpăreț, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsîn. (Om tare ~. )


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

apucătór, -oare, apucători, -oare, adj. – 1. Care apucă. 2. (fig.) Hoț, lacom: „Șugătanii-s lupi, păntru ce-s mai apucători, mai pribegi” (Papahagi, 1925: 316). – Din apuca (< lat. aucupare „a vâna păsări, a prinde în laț”) + suf. -ător (DEX, DLRM, MDA).

Intrare: apucătoare
apucătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apucătoare
  • apucătoarea
plural
  • apucători
  • apucătorile
genitiv-dativ singular
  • apucători
  • apucătorii
plural
  • apucători
  • apucătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: apucător (adj.)
apucător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apucător
  • apucătorul
  • apucătoru‑
  • apucătoare
  • apucătoarea
plural
  • apucători
  • apucătorii
  • apucătoare
  • apucătoarele
genitiv-dativ singular
  • apucător
  • apucătorului
  • apucătoare
  • apucătoarei
plural
  • apucători
  • apucătorilor
  • apucătoare
  • apucătoarelor
vocativ singular
plural
apucătoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apucătoriu
  • apucătoriul
  • apucătorie
  • apucătoria
plural
  • apucătorii
  • apucătoriii
  • apucătorii
  • apucătoriile
genitiv-dativ singular
  • apucătoriu
  • apucătoriului
  • apucătorii
  • apucătoriei
plural
  • apucătorii
  • apucătoriilor
  • apucătorii
  • apucătoriilor
vocativ singular
plural
Intrare: apucător (s.n.)
apucător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apucător
  • apucătorul
  • apucătoru‑
plural
  • apucătoare
  • apucătoarele
genitiv-dativ singular
  • apucător
  • apucătorului
plural
  • apucătoare
  • apucătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apucător (adj.) apucătoriu

  • 1. Care apucă, cu care se apucă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Apuca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

apucător (s.n.)

  • 1. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Apuca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09