apuțí vi [At: CORESI, PS. 322 / Pzi: -uț, ~țesc / E: puți, după amirosi, apipăi] (Înv; Ban) A mirosi (a ceva neplăcut).

APUȚI vb. (Ban.) A mirosi. Aput. Olfacio. AC, 328. Etimologie: pref. a- + puți. Vezi și apuțit, apuțitură. Cf. amirosi (1), aulma.

apút, a -țí v. tr. (d. put). Ps. Ș. Miros, simt mirosu. V. adulmec.