3 definiții pentru aprumuta

aprumutá vt [At: PSALT. SCIT 113/16 / Pzi: aprumut / E: av *a6-prumut (= împrumut) întrebuințat în legătură cu verbele „a da”, „a lua”] (Înv) A împrumuta.

APRUMUTÁ vb. v. da, împrumuta, îndatora, lua.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aprumutá vb. v. DA. ÎMPRUMUTA. ÎNDATORA. LUA.

Intrare: aprumuta
verb (VT3) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aprumuta aprumutare aprumutat aprumutând singular plural
aprumu aprumutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aprumut (să) aprumut aprumutam aprumutai aprumutasem
a II-a (tu) aprumuți (să) aprumuți aprumutai aprumutași aprumutaseși
a III-a (el, ea) aprumu (să) aprumute aprumuta aprumută aprumutase
plural I (noi) aprumutăm (să) aprumutăm aprumutam aprumutarăm aprumutaserăm, aprumutasem*
a II-a (voi) aprumutați (să) aprumutați aprumutați aprumutarăți aprumutaserăți, aprumutaseți*
a III-a (ei, ele) aprumu (să) aprumute aprumutau aprumuta aprumutaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)