2 intrări

17 definiții

aprovizionát1 sn [At: MDA ms / P: -zi-o- / Pl: ~uri / E: aproviziona] 1-2 Aprovizionare (1-2).

aprovizionát2, ~ă a [At: MDA ms / P: -zi-o- / Pl: ~ați, -e / E: aproviziona] 1 Asigurat cu produse alimentare, materiale etc. în cantitate mare. 2 Dotat cu utilaje, materiale etc.

aprovizioná vtr [At: (a. 1840) ap. TDRG2 / P: -zi-o- / V: (înv) approvisi-, -iuna, (înv) app- / Pzi: -néz / E: fr approvisionner] A(-și) procura (pentru o vreme oarecare) hrană, materiale etc.

APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura, a(-și) procura (pentru un timp oarecare) hrană, provizii, materiale etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. approvisionner.

APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura, a(-și) procura (pentru un timp oarecare) hrană, provizii, materiale etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. approvisionner.

APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. 1. Tranz. A prevedea un sector al vieții economice cu materii prime sau cu mărfuri de consum; a asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale, a procura materiale sau provizii. [Industria] aprovizionează satul cu mărfuri industriale de consum individual – țesături, îmbrăcăminte, încălțăminte, articole de uz casnic și altele. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 31. ◊ Refl. Lumea se aprovizionează pentru iarnă. ◊ Chemindu-i sub steaguri, principele [Ion-vodă cel Cumplit] îi înștiință de mai nainte de numărul zilelor pentru care trebuie să se aprovizioneze cu hrană. HASDEU, I. V. 80. ♦ (Cu privire la unele arme de foc) A încărca magazia armei cu cartușele care urmează a fi apoi introduse de acolo în țeavă. – Pronunțat: -zi-o-.

APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale; a(-și) procura materiale, provizii. [Pr.: -zi-o-] – Fr. approvisionner.

aprovizioná (a ~) (a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 aprovizioneáză

aprovizioná vb. (sil. -pro-, -zi-o-), ind. prez. 1 sg. aprovizionéz, 3 sg. și pl. aprovizioneáză

APROVIZIONÁ vb. (pop.) a (se) chivernisi, (înv.) a (se) proviziona. (Se ~ pentru iarnă.)

APROVIZIONÁ vb. I. 1. tr. A asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri, materii prime etc. 2. refl. A-și face provizii; a lua provizii. [Pron. -zi-o-. / < fr. approvisionner].

APROVIZIONÁ vb. I. tr. a asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri. II. refl. a-și face provizii. (< fr. approvisionner)

A APROVIZIONÁ ~éz tranz. (mașini, instalații, întreprinderi etc. ) A asigura cu proviziile necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a alimenta. [Sil. a-pro-vi-zi-o-] /<fr. approvisionner

aprovizionà v. a îngriji cu proviziuni.

*aprovizionéz v. tr. (fr. approvisionner). Procur proviziunĭ. V. refl. Îmĭ procur proviziunĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APROVIZIONÁ vb. (pop.) a (se) chivernisi, (înv.) a (se) proviziona. (Se ~ pentru iarnă.)

aprovizioná vb. I (fin.) A depune bani într-un cont ◊ „Nicu nu și-a mai aprovizionat contul cam de multă vreme.” (din fr. aprovisionner)

Intrare: aprovizionat
aprovizionat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aprovizionat aprovizionatul aproviziona aprovizionata
plural aprovizionați aprovizionații aprovizionate aprovizionatele
genitiv-dativ singular aprovizionat aprovizionatului aprovizionate aprovizionatei
plural aprovizionați aprovizionaților aprovizionate aprovizionatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aproviziona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aproviziona aprovizionare aprovizionat aprovizionând singular plural
aprovizionea aprovizionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aprovizionez (să) aprovizionez aprovizionam aprovizionai aprovizionasem
a II-a (tu) aprovizionezi (să) aprovizionezi aprovizionai aprovizionași aprovizionaseși
a III-a (el, ea) aprovizionea (să) aprovizioneze aproviziona aprovizionă aprovizionase
plural I (noi) aprovizionăm (să) aprovizionăm aprovizionam aprovizionarăm aprovizionaserăm, aprovizionasem*
a II-a (voi) aprovizionați (să) aprovizionați aprovizionați aprovizionarăți aprovizionaserăți, aprovizionaseți*
a III-a (ei, ele) aprovizionea (să) aprovizioneze aprovizionau aproviziona aprovizionaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)