5 definiții pentru apropriație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
apropriație sf [At: NEGULICI / P: ~pri-a- / V: (itr) -țione, app-, (înv) -piație2, (frm) ~iune / Pl: ~ii / E: lat appropriatio] (Frî) Apropriere (1).
appropriație sf vz apropriație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
apropiație2 sf vz apropriație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
apropriațiune sf vz apropriație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*apropriațiúne f. (lat. appropriátio, -ónis). Acțiunea de a-țĭ apropria. – Și -áție, dar ob. -ére.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: apropriație
apropriație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
appropiație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
apropriațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
apropiație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.